Opinie: 'face control' în clubbing-ul românesc

În ultimii ani, o bună parte din promoterii și organizatorii de evenimente din România au adoptat acest trend de face control la propriile partyuri, din varii motive, care diferă de la un caz la altul.

Ca peste tot în lume, face control-ul vine cu plusurile și minusurile lui. În cele mai multe din cazuri, pare a fi acel gen de „rău necesar” pe care trebuie să-l impui pentru a-i proteja pe cei care-ți calcă pragul clubului, pentru a nu le invada intimitatea celor din club și pentru a crea un mediu safe, în care să te poți desfășura liber. Totodată, face control-ul lasă adesea un gust amar în rândul celor refuzați de bouncer sau de autoritatea care decide cine intră și cine nu la un eveniment.

Pe de o parte, această atitudine, transformată în model de business, nu pare a fi prea inclusivă pentru cei din exterior care, mai mult sau mai puțin inițiați, sunt curioși să adere la această cultură de club, a partyurilor de muzică electronică. Două din efectele negative ale aplicării rezervării dreptului a-ți selecta clientela sunt atât segregarea scenei muzicale, cât și discriminarea unora dintre potențialii participanți la un eveniment, în detrimentul altora. Rămâne de văzut în ce măsură promoterii care adoptă un face control radical la propriile lor evenimente sunt conștienți de eventualele repercursiuni pe care acest lucru îl poate avea asupra întregii scene locale de club.

Pe de altă parte, dacă este aplicat nediscriminatoriu și e bazat pe argumente pragmatice, (fără a provoca eventuale daune morale în rândul celor care au de suferit de pe urma lui), face control-ul ajută la conservarea unor valori pe care s-a construit cultura clubbing de-a lungul timpului și, implicit, la protecția publicului din interior, a publicului fidel, care a aderat deja de mulți ani la această cultură a rave-ului, transformând-o într-un mod de viață.

Muzica și dansul au fost dintotdeauna experimentate în grupuri, la nivel colectiv, iar valorile care s-au născut în jurul acestei culturi au fost asimilate tot la nivel colectiv. Firește, nu vrei ca la o petrecere să fii cotropit de extratereștri care să-ți strice filmul, dar ești dispus să împarți o apă cu necunoscutul de lângă tine?

Cluburile sunt astăzi mai mult decât niște simple locuri de dans. De-a lungul timpului, au ajuns să reprezinte libertatea, exprimarea de sine și, desigur, evadarea din realitate. Acest lucru este valabil mai ales pentru scena underground a fiecărui oraș cosmopolit, unde experimentarea sonică, etosul aplicat DIY și politica progresivă au mers mereu mână în mână.

Întrucât nu poți mulțumi niciodată chiar pe toată lumea, să iei decizia corectă în acest sens e o provocare, ca și mersul pe o gheață foarte subțire. Face control-ul este aplicat de mulți ani peste tot în lume, mai ales la petrecerile mai mici și intime, cu capacitate limitată și caracter mai restrâns, underground.

Conceptul de underground a devenit în zilele noastre o noțiune din ce în ce mai abstractă, care nu mai reflectă neapărat ce își propunea în trecut, adică un caracter intim, restrâns, criptat sau ascuns al scenei, acel ceva care se lasă descoperit și pentru care să merite să depui un minim de efort.

Un lucru e cert: muzica nu ține cont de limite și nu a fost făcută doar pentru anumiți oameni. Nu există bun sau rău, prost sau inteligent, elitist sau diletant, pentru că ceva ce nu îți place ție, poate fi pe placul altcuiva, și viceversa. În fața muzicii suntem cu toții egali; singura diferență e modul în care o percepe fiecare din noi.

Tu ești pro sau contra face control-ului? Sau și pro și contra?