Studiu: relația dintre frecvențele joase de bas și dans

Cercetători din neuroștiință arată că clubberii dansează mai mult la frecvențe foarte joase, chiar dacă acestea nu sunt detectabile în mod conștient.

Oamenii de știință au descoperit în urma unui studiu recent faptul că atunci când sunt la club sau la un concert, oamenii vor fi mai predispuși dansului dacă când simt frecvențele mai joase ale basului, relatează The Guardian.

Potrivit unui nou raport din jurnalul Current Biology, cercetătorii din domeniul neuroștiinței au descoperit că sunetul cu frecvență foarte joasă (VLF – very low frequency) incită mai multă mișcare din partea dansatorilor, în ciuda faptului că mulți nu îl pot auzi.

Neurologul dr. Daniel Cameron a confirmat: „În cadrul unui concert de dans cu muzică electronică reală în lumea reală, basul îi face pe oameni să danseze mai mult – iar acest fapt nici măcar nu e neapărat conștientizat.”

Cameron, care a scris primul studiu la Universitatea McMaster din Canada, a recunoscut, de asemenea, că studiile anterioare au analizat impactul frecvențelor mai joase asupra dansatorilor, remarcând același lucru.

Noul studiu, care a colectat date de la mai mulți participanți la o seară de muzică electronică în cadrul căreia mixa duo-ul canadian Orphx, a fost realizat de Cameron împreună cu un grup de cercetători din domeniul neuroștiinței.

Cercetătorii le-au cerut participanților să poarte bentițe de captare a mișcării și au efectuat cercetări prin comutarea între difuzoare de frecvență foarte joasă intermitent la fiecare 2,5 minute.

Rezultatele spectacolului de 55 de minute și cei 43 de participanți care au participat au dezvăluit că dansatorii s-au mișcat în medie cu 11,8% mai mult atunci când au fost expuși la VLF (very low frequencies).

Până la sfârșitul concertului, 51 de participanți au spus că au simțit „senzații corporale” asociate cu muzica atunci când li s-a cerut să completeze un chestionar.

„Ne-am pierde orice validitate ecologică dacă doar am porni difuzoarele, acestea ar deveni zgomot și toată lumea ar putea spune ‘oh, ceva diferit se întâmplă cu adevărat aici”. Nu am vrut ca participanții să fie conștienți de ceea ce facem”, a spus Cameron în raport.

La limita inferioară a auzului, se spune că oamenii pot auzi sunetul până la aproximativ 20 de Hz, sub care întâlnim un tărâm sonic tulbure, denumit „infrasunet”. Deși e posibil să nu auzi cele mai scăzute frecvențe, le simți în corp. Întrucât sunetul de bas nu ajunge la urechile noastre cu aceeași energie ca și sunetul de frecvențe înalte, tindem să respingem sau să ignorăm instrumentele și muzicienii care cântă la bas. În general, muzicienii basiști nu primesc credit suficient din partea nimănui: nici a publicului, nici a organizatorilor sau chiar a colegilor de trupă. Cu toate acestea, există dovezi științifice legate de faptul că cei care cântă la bas sunt vitali într-o trupă, așa cum remarcă și Tom Barnes pe Mic.com.

Cercetarea importanței critice a sunetelor de frecvență joasă explică de ce instrumentele de bas reproduc cel mai adesea părți ritmice, repetitive și lasă loc altor instrumente din game superioare pentru crearea de linii melodice mai complexe. Fenomenul nu este specific unui anumit tip de muzică, ci se aplică la orice gen, fie că vorbim de rock, funk, jazz, dance sau hip-hop.

*foto: Aleksandr Popov