Octavian Nemescu, muzicianul român care a spart barierele academice

Deși pare greu de crezut, România are o tradiție destul de bogată în ceea ce privește muzica electronică avangardistă.

Octavian Nemescu este unul din cei mai importanți compozitori români, dezvoltator al curentului spectralist în muzică, alături de Corneliu Cezar, Horațiu Rădulescu, Iancu Dumitrescu și Ana Maria Avram.

Unul din primele și cele mai importante albume de muzică electronică din România este Gradeatia/Natural, lansat de compozitorul român Octavian Nemescu în 1984 la casa de discuri Electrecord. Albumul Gradeatia/Natural a fost relansat recent la casa de discuri belgiană Sub Rosa.

Am vorbit cu Andrei Tănăsescu, inițiatorul acestui proiect și cel care a curatoriat întregul proces de relansare al acestui album.

Când ai aflat prima oară de muzica lui Octavian Nemescu?

Prin 2009/2010 îmi continuam educația muzicală prin intermediul bloggurilor (Holy Warbles, Ghost Capital, Continuo) și am dat peste o postare la Continuo’s Weblog care avea discul Ansamblul Hyperion. Țin minte și acum că primele piese care m-au ‘marcat’ au fost compozițiile lui Octavian Nemescu și Corneliu Cezar.

Eram în plină curiozitate și căutare de nou, iar blogurile erau o sursă interminabilă de descoperiri. Ansamblul Hyperion și implicit descoperirea lui Octavian Nemescu a fost ceva complet bulversant: o muzică absolut fascinantă (de la complexitatea texturilor muzicale la structura narativă) care provenea din Romania (și în plus, dintr-o perioadă pe care o asociam doar cu Phoenix, Sfinx, etc.). Apoi, știi cum e: cauți și sapi după orice informație, album sau piesă care îți poate contura mai bine necunoscutul și satisface curiozitatea. Am descoperit seria RCM, alți compozitori, dar mereu am urmărit compoziții care foloseau mediul electronic.

Gradeatia/Natural a fost primul disc cumpărat din seria RCM și cel pe care îl ascult cel mai des. Pentru mine, acest album reprezintă un moment extrem de important pentru muzica românească (în special cea electronică și/sau experimentală, for lack of a better word). Lăsând la o parte contextul cultural-politic în care a fost lansat, densitatea și puterea timbrului electronic, integrarea bucăților de „field recordings” și structura evolutivă a pieselor sunt uluitor de impresionante. Nu mai auzisem nimic asemănător până atunci provenind din perioada aceea în România.

Cum ai ajuns să lansezi la Sub Rosa albumul lui Gradeatia / Natural?

Octav Avramescu m-a conectat cu Guy Marc Hinant de la casa de discuri Sub Rosa. Eu voiam să lansez o compilație de muzică contemporană românească, le-am propus celor de la label ideea, iar ei au acceptat. În timp ce lucram la asta, am realizat că întregul proces e mult mai complex decât credeam inițial. Așa că, între timp, m-am gândit la un alt disc ce ar putea fi relansat mai repede, iar Gradeatia era prima variantă pe care o aveam în minte. Așa că le-am propus un al doilea release celor de la Sub Rosa, iar împreună cu Octavian și Erica Nemescu, ei au acceptat.

Atât lui Guy Marc Hinant cât și lui Fred Walheer de la Sub Rosa le-a plăcut destul de mult albumul original. Ei erau interesați să exploreze mai adânc scena muzicală experimentală din România, întrucât lansaseră deja două CDuri cu artiști români: Horațiu Rădulescu și Shukar. Așa că Sub Rosa a introdus acest album în seria lor Early Electronic Music.

Am apreciat faptul că atât Guy Marc cât și Fred au fost de acord să facă o excepție în cazul acestui album de la regula labelului de a avea fotografia compozitorului pe copertă. Am încercat în așa fel să omagiem coperta originală, creată de Ana Golici după imaginea sculpturii Wandei Mihuleac.

Este pentru prima dată când Gradeatia este lansat pe vinil integral (piesa originală are 26 de minute); versiunea inițială lansată la Electrecord a fost tăiată.

Cum a primit Octavian Nemescu acest proiect?

Octavian și soția lui Erica m-au susținut încă de la început și le-a plăcut foarte mult ideea. Octavian este o persoană generoasă, amabilă și care emană o tinerețe molipsitoare, calități care cred că îl conectează mai direct cu generația tânără (și cu studenții cărora le predă la Universitatea de Muzică).

Atât pentru el cât și pentru partenerul său creativ, Erica, orice nouă oportunitate de a-și împărtăși muzica este un moment de bucurie. Cu toate acestea, nu știu dacă Octavian Nemescu este conștient de câți tineri îi cunosc muzica și îi atribuie contribuția radicală adusă istoriei muzicii electronice în România, motiv pentru care sper că relansarea acestui album îl va plasa pe Nemescu în afara contextului academic și îl va conecta la un public mai larg.

De ce crezi că muzica contemporană (avangardistă) are atât de puțină „priză la public”? Și nu mă refer doar la noi, ci în general. 

Înainte de a trage vreo concluzie, trebuie să înțelegem și poziționarea contextuală a muzicii lui Nemescu. Gradeatia, Natural sau oricare dintre lucrările lui Nemescu de dinainte de 1989 nu au fost niciodată promovate la o scară largă. Trebuie să ne amintim că opera Concentric (1969) a fost inițial interzisă de a fi interpretată. Din ce am înțeles, înregistrarea „muzicii strict electronice” nu a fost niciodată prioritizată oficial de Radioul de stat (cu excepția cazului în care era atașat un ansamblu sau o orchestră). Adaugă la asta o lipsă a echipamentului adecvat și vei obține o imagine generală a considerației culturale pentru experimentarea electronică.

Bineînțeles, nu ne-am aștepta ca muzica „avangardistă” să pătrundă în mainstream (în special la acel moment), dar cred că este suficient să spunem că generația tânără începe să-și deconstruiască din ce în ce mai mult trecutul cultural și să descopere comori precum lucrările electronice ale lui Nemescu.

Caracteristica izbitoare a albumului Gradeatia / Natural este accesibilitatea muzicală. Deși ar putea fi considerată o operă conceptuală și academică, nu cred că e nevoie de un efort prea mare ca un public vag familiarizat cu muzica electronică să se conecteze cu acest album. Mulți dintre contemporanii lui Nemescu nu știu cu adevărat că operele lor sunt apreciate de o generație mai tânără, situată în afara zidurilor academice ale Universității de Muzică, și probabil s-ar bucura să știe asta.

Nu a existat niciun alt muzician contemporan în România care să facă opere electronice de o asemenea magnitudine sonoră și conceptuală.

De ce este Octavian Nemescu una din valorile inestimabile ale muzicii electronice românești? 

Biografia și productivitatea sa vorbesc de la sine, dar cred că munca lui Nemescu este și mai remarcabilă dacă e analizată în cadrul barierelor culturale ale României de dinainte de 1989. Nu a existat niciun alt muzician contemporan în România care să facă opere electronice de o asemenea magnitudine sonoră și conceptuală. În ciuda nenumăratelor obstacole de care s-a lovit, Nemescu rămâne hotărât să-și păstreze inerția creativă (tocmai a lansat încă două albume în acest an!).

Spune-ne câte ceva despre celălalt proiect pentru Sub Rosa, compilația de muzică contemporană românească. Ce anume te-a făcut să te implici în aceste proiecte de resuscitare a muzicii de avangardă românească? Ce rezultate ai vrea să obții? 

Proiectul în curs de desfășurare pentru labelul Sub Rosa (făcut în colaborare cu Octav Avramescu și Sâmbăta Sonoră) este o compilație de muzică electronică experimentală din România, făcută înainte de 1989. Lucrez la acest proiect de câțiva ani buni deja. L-am prezentat câtorva case de discuri, iar cu ajutorul lui Octav și Guy Marc am reușit să-i găsesc un cămin potrivit, la Sub Rosa. Motivul principal este destul de simplu: accesul.

În ultimul deceniu, a existat o creștere a caselor de discuri care descoperă sau redescoperă muzică din întreaga lume, dar dintr-un motiv oarecare, România a fost absentă din această aventură curatorială. Sunt ultima persoană care arborează steagul național, deci acest proiect nu este condus atât de mult de un sentiment de patriotism. Mai degrabă, încearcă să răspândească ceva ce e bun și să împărtășească cu ascultătorii dedicați sau curioși același entuziasm pe care l-am avut eu la prima audiere a acestor lucrări. Și acest entuziasm vine cu un preț, deoarece majoritatea LP-urilor originale sunt acum vândute de colecționari la prețuri care le fac inaccesibile ascultătorului simplu, curios.

Scopul final al proiectului este de a vedea lucrările acestor compozitori la un preț accesibil, pe rafturi internaționale, pentru ascultători curioși și informați.

Ce crezi că lipsește scenei muzicale actuale?

Nu știu dacă sunt în măsură să vorbesc pe larg despre asta, întrucât nu sunt la curent cu fiecare „scenă” locală. Totuși, mi-ar plăcea să văd mai multă susținere financiară din partea municipalității pentru artiști independenți sau asociații. Un oraș ar trebui să își dezvolte sectorul artelor până la artistul său cel mai insular.

Ce alți muzicieni contemporani cu Nemescu crezi că ar trebui să primească recunoaștere națională și internațională?

Corneliu Cezar. Este unul din cei mai interesanți compozitori contemporani cu Octavian Nemescu, de la care avem doar 6 lucrări lansate public. Iar muzica făcută de el pentru film și teatru este în continuare nedescoperită, sau, poate chiar pierdută de tot, din nefericire.

Ps: Recomand aceste (ultime) bloguri încă în viață: tristeshumanistes și ghostcapital.

Published December 26, 2018. Words by TEB Team.