Povestea brandului KRAN – muzică fără compromisuri, înainte de toate
Brandul de petreceri Kran a împlinit recent doi ani de activitate și este probabil unul din puținele din București care a activat de la bun început cumva în afara granițelor impuse de trenduri și care propune o direcție muzicală diferită, curajoasă și (sperăm noi) mai puțin perisabilă.
La o radiografie ceva mai atentă a scenei muzicale electronice românești se pot depista cu ochiul liber anumite trenduri recurente influențate de diferiți factori, veniți atât din exterior, cât și din interior.
Din lipsa unei tradiții muzicale, a unei infrastructuri solide a scenei și a altor factori neidentificați încă, depășirea acestor trenduri este adesea lentă și constituie un proces anevoios. Istoria celor peste 20 de ani de cultură clubbing în România ne-a demonstrat că pentru a crea un brand de party-uri de succes, trebuie, în primul rând, să aderi la trendurile deja existente. Trebuie, ca în orice industrie, să existe o legătură între cerere și ofertă. Orice deviere (mai mult sau mai puțin radicală) de la tiparele obișnuite va atrage după sine, inevitabil, nefasta concluzie: „asta-i România”.
Deși scena locală de azi a muzicii electronice este dispersată și împărțită în multe insulițe și grupuri de interese, brandul de petreceri Kran s-a impus de la bun început prin această filosofie incluzivă, lipsită de compromisuri și considerată chiar utopică de către sceptici: înainte de artiști, public, artificii, muzica este cel mai important lucru.
Următorul eveniment Kran are loc pe 15 decembrie la Club Guesthouse din București.
Care este povestea KRAN? Cum a început totul?
Nu există un punct zero. Eu lucram în domeniu de ceva timp. Am început la clubul Control, după care au urmat câteva proiecte, foarte diferite între ele, care nu au funcționat din varii motive: St.Ink, Electronics, FORM. Existau niște grupuri de oameni pasionați de muzică electronică în general, sau diferite subgenuri din așa zisul undergound, dar nu mai exista un spațiu unde acești oameni să se întâlnească, să se exprime, să își consume pasiunea.
Împreună cu trei prieteni (Paul Popa, Bogdan Chirilă și Tiberiu Tănase) am decis să răspundem acestei provocări și așa a apărut în vara lui 2016 spațiul Ponton, care a fost absolut magic. Acolo s-au închegat lucrurile și cam în aceeași perioadă s-a format o mini-scenă în zona de muzică electronică „alternativă”, așa cum o numesc colegii noștri din zona de Rominimal.
Nu pot spune că a existat un concept în spate, ci mai degrabă o misiune clară care a determinat forma în care a funcționat Ponton, bineînțeles, infuențată și de resursele pe care le aveam la dispoziție (care au fost minime oricum).
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Direcția muzicală era destul de clară – vom susține oamenii și proiectele care promovează muzica electronică de calitate pe care nu prea ai unde să o asculți în condiții ok în București și voiam ca toate celelalte elemente importante să reflecte aceleași standarde ridicate: locație, sunet, produse pe bar de calitate (fără prostiile clasice și scumpe care provoacă dureri de cap a doua zi – aici e aportul lui Bogdan), servicii de calitate, staff friendly și profi care să înțeleagă ce se întâmplă acolo, selecție corectă a publicului. Rezultatul a fost unul pe măsură: chiar s-a închegat o comunitate de oameni deschiși la lucruri noi și dedicați și dispuși să susțină inițiativa noastră și soundul pe care îl promovăm.
Nu am investit în visuals, decor, floricele, briz-brizuri. Am considerat că locația era mai mult decât ofertantă din acest punct de vedere și că focusul ar trebui să fie pe muzică și atmosfera de la petreceri. Lucrurile au funcționat neașteptat de bine pe toate planurile și părea că vor funcționa cel puțin la fel și în viitor. Planul nostru era să stăm acolo cel puțin opt ani; am avut grijă să punem la punct tot ce ține de operațional și de legalitate, voiam să facem totul ca la carte. Aveam grijă și de lac și de zonele adiacente din parc și plănuiam să facem investiții și în direcția asta, dar din cauza unui conflict dintre foștii proprietari și a modului iresponsabil în care ei au gestionat locația înaintea noastră, noi am picat undeva la mijloc. În a doua săptămână din septembrie, într-un interval de 4 zile, am fost obligați să închidem și să renunțăm la tot ce am făcut acolo. Nu am înțeles nimic. A fost așa, ca un uragan care a venit și a șters tot de pe fața pământului.
După ce ne-am revenit din șoc, ne-am dat seama că trebuie să găsim o soluție să continuăm, însă nu mai aveam resurse, locație, mai nimic. Mai mult, aveam de rezolvat o grămadă de probleme de la Ponton. Așa am găsit Otto, un club deja amenajat și funcțional, situat la etajul 5 al magazinului Cocor. Am decis să ne parteneriem cu proprietarul locației și să mutăm acolo tot, doar că nu mai era același vibe, în primul rând pentru că locul era mult mai mare. A trebuit să regândim tot proiectul în raport cu locația nouă. Așa a apărut în două săptămâni KRAN.
Acolo lucrurile nu au mai funcționat așa de ușor. Nu ne așteptam la asta, dar când am deschis, lumea avea deja o părere formată despre locație și nu era cea mai bună, dar din fericire nici nu corespundea cu realitatea. În weekendul de deschidere am funcționat cu clubul la un sfert din capacitatea lui, deși am avut un lineup destul de serios și adecvat pentru un astfel de eveniment. Ne așteptam să plecăm la drum cu toată susținerea pe care o avea Ponton. A fost mai greu decât să o luăm de la zero și a durat aproape un sezon întreg până am convins lumea să vină acolo, dar aproape toți cei care ne-au trecut pragul, s-au întors și a doua, și a treia oară. Primele luni a fost cam sinistru. Bătea vântul la evenimente, dar am păstrat aceleași principii după care ne-am ghidat și la Ponton și am avut grijă ca și atunci când veneau doar 50 de persoane la club, aceștia să se simtă bine și să își dorească să revină. Între timp Paul a ieșit din proiect, dar a rămas unul din susținătorii importanți ai KRAN și unul dintre oamenii de bază cu care lucrez în continuare cu plăcere.
Am spart gheața cu petrecerea de revelion, când am invitat aproape toată comunitatea de DJi și artiști locali cu care lucram în mod constant. Au fost aproape 30 de artiști pe lineup, iar petrecerea a ținut până pe 2 ianuarie la prânz. A fost prima oară când s-a umplut clubul, deși, după o serie de gherle în lanț, targetul nostru era de 300 de persoane rulate în cele două zile.
Din acel punct lucrurile au început să meargă din ce în ce mai bine, devenea destul de clar că suntem pe drumul cel bun, iar până la sfârșitul primului sezon, deja vorbeam de un club cu identitate și un public dedicat pe care ne puteam baza.
La începutul celui de-al doilea sezon, deși începusem în forță, au apărut niște tensiuni între noi și proprietarul locației și, din nou, ne-am trezit fără club, dar am rămas cu brandul. Tiberiu a continuat cu Otto în locație, eu cu KRAN, cu susținerea lui Bogdan, în regim nomad. Ultima petrecere KRAN de la KRAN a fost fix în weekendul dinaintea aniversării de un an de la deschidere.
Atunci am realizat că de fapt KRAN însemna mult mai mult decât clubul de la etajul 5 de la Cocor. Că este o comunitate, sau mai bine spus un grup de comunități mai mici de pasionați de muzică. Că reprezintă un set de standarde pe care le-am modelat și care țin de funcționarea unei petreceri. Că reprezintă vibeul de la petrecerile noastre, și un set de principii care țin de modul în care relaționezi cu muzica, că reprezintă brandul care promovează chestii noi și care face lucrurile altfel și că nu ar însemna nimic fără Dj-ii și artiștii locali cu care lucrăm în mod constant, încă de la Ponton: Paul Popa, Marius Georgescu, fetele de la Corp. (Chlorys, Cosima, Admina și Beatrice Sommer), Luger, Profet, Filipp, Leascv, Prichindel, Khidja, Giuser, Shu, Dragoș Rusu, Utopus, Andrei Grigore și mulți alții, plus grupurile de oameni care s-au format în jurul brandurilor locale cu care am construit împreună niște nopți (sau zile) memorabile.
Din acel moment, am încercat să găsim soluții pentru a promova în continuare valorile care ne definesc. Au urmat câteva evenimente la Eden și din primăvara anului 2018 am început o colaborare pe termen lung cu Guesthouse, club care se mulează cel mai bine pe ce vrem noi să facem în continuare.
Cum ați ajuns la numele Kran?
Evident, Ponton nu era un nume potrivit pentru spațiul de la Cocor, trebuia să găsim ceva care să reflecte calitățile noii locații. Ne-am gândit inițial la Crane, care în engleză înseamnă cocor, dar și macara, ținânt cont de aspectul industrial al spațiului, dar pentru că mulți din afara comunității noastre ne defineau ca ăia cu techno de Berlin, Paul a venit cu ideea să îl numim, (auto)ironic, KRAN – care înseamnă fix același lucru, dar în germană. Și așa a rămas.
Ce își propune să schimbe (sau să completeze) Kran la scena actuală de clubbing din București?
Am evitat rețetele pe care le întâlnești atât de des pe scena locală, și am mers pe calitate și coerență pe toate planurile, de la lineup la servicii. În același timp am încercat să evităm abordarea clasică, cu headlinerul pe piedestalul de hype și să ne concentrăm pe întreaga experiență de la club, în care toate detaliile contează, și în care există un fir narativ și coerent de-a lungul petrecerii, de la warm up și până la after. Publicul nostru vine pentru experiența overall și pentru muzică în primul rând; nu facem evenimente de socializare unde vii ca să faci act de prezență în backstage. De aceea nopțile noastre pot deveni destul de intense, în sensul bun, bineînțeles, dar greu de digerat pentru unii.
Încercăm să aducem cât de des posibil artiști noi și reprezentativi pentru multe scene emergente din restul lumii. Și facem asta creând un program coerent, cu artiștii locali potriviți. De aceea am și lansat anul trecut niște serii de petreceri pe care o să le reluăm când găsim spațiul mic pe care îl căutăm: Steady Flow vizează muzica mai minimalistă, care se bazează mai mult pe percuție, chiar dacă variază, de la 4/4 la 2step. Peculiar Situation înseamnă nopți mai weird și mai leftfield, care ies din tiparul de 4/4 și sfidează genurile clasice. Enter the Tunnel este destinat nopților de techno în sensul clasic, de Berlin, cum este numit generic pe la noi. Underwater Galaxy se concentrează pe un sound spacey.
Unul din lucrurile care ne definesc și de care suntem cei mai mândri este publicul de la evenimentele noastre. Sunt oameni deschiși, care știu să se distreze și care au susținut demersurile noastre, poate câteodată cam nebune, de a experimenta și de face lucrurile altfel.
Cum vezi tu scena actuală a muzicii electronice din București?
Este prea puțină muzică; publicul este foarte timid și conservator, nu există locații mici care să promoveze muzică bună și care să le ofere artiștilor și DJilor locali posibilitatea de a experimenta și de a se forma. Nu prea există resurse și infrastructură pentru ca alte zone muzicale să evolueze, în afară de așa numitul romanian sound.
Dar ingredientele unui party de succes?
Dacă artiștii au tot ce le trebuie pentru a performa în condiții optime și se pot concentra doar pe setul lor și publicul se simte îndeajuns de safe și relaxat astfel încât să fie mult mai deschis la ce aude, așa se întâmplă o noapte memorabilă. Bineînțeles, asta înseamnă locație potrivită, sunet bun, staff prietenos și profi, oamenii potriviți în public, etc. Dacă ne-am acoperit și cheltuielile, e perfect.
Ce dificultăți și provocări are de întâmpinat un brand de petreceri aflat la început de drum?
Cred că ține foarte mult de identitatea ta, de misiune, de ce vrei să faci, ce vrei să promovezi, dacă ai acces la public, dacă ai deja o relație cu artiștii pe care vrei să îi promovezi. Noi ne-am reconfigurat și ne-am transformat de câteva ori pe sezon și situațiile care ne-au pus cu adevărat în dificultate nu au ținut de domeniul în sine, ci mai degrabă de modul în care funcționează lucrurile în România în general. Mă bucur că nu am fost nevoiți să facem compromisuri la capitolul identitate sau direcție muzicală, altfel cred că am fi renunțat.
Dacă nu ai de gând să împrumuți aceeași rețetă pe care o folosesc trei sferturi din promoterii din București, cu aceleași lineup-uri, aceleași locații, același public și vrei să promovezi altceva, problemele cu care o să te confrunți o să fie foarte specifice, așa că și soluțiile o să fie la fel de specifice.
David Mancuso spunea că un club poate funcționa la nivel ideal pe termen lung dacă mai mulți actori angrenați în proiect sunt pe aceeași lungime de undă: barmani, bounceri, oamenii de la lumini și vizuals, artiștii care performează. Ce părere ai de asta?
Sunt absolut de acord, acesta este modul ideal în care îmi doresc să funcționeze Kran. Dacă oamenii cu care vrei să construiești ceva nu înțeleg fenomenul și sunt motivați doar de statut sau de bani, 100% se va crea un clash cultural la un moment dat, care va determina alienarea unei părți din publicul tău.
Ce ai învățat în doi ani de Kran?
Că trebuie să fii super flexibil când e vorba de strategie și soluții care țin de promovare, infrastructură, comunicare, buget și extrem de strict când e vorba de misiune și identitate.
*Main photo credits: Victor Plastic
Citește mai mult: Drums.aif – Cum au devenit serile de joi altfel în Expirat
Published November 21, 2018.