Interviu. Viața muzicală a lui Saddo, ilustrator și autor de murale

Saddo este probabil unul dintre cei mai căutați artiști, ilustratori și autori de murale din România. Raul a studiat grafică la Cluj și după ce a locuit și lucrat o perioadă la Berlin, Lisabona și Brașov, s-a stabilit la București, de unde primește comenzi și se plimbă peste tot prin lume.

De la murale în State (Las Vegas, Seattle), în Maroc (Rabat), Thailanda (Bangkok) și expoziții în Italia (Brescia) la murale pe ziduri românești în Sibiu, București și Piatra Neamț, noi am discutat predominant despre viața muzicală a artistului Saddo.

Află în continuare despre colaborările lui Saddo cu artiști români de world music și rock, cu artiști americani de alternative rock, cu australieni care fac synth pop și despre o serie de lucrări despre cultura hip-hop și empowerment feminin.

Artwork-ul pentru Bălașa - Natural Groove

Cum au apărut colaborările cu nume ca Bălașa, Coma, Mark Stoermer (ex-The Killers) și Bag Raiders?

Eu am făcut ilustrațiile pentru toate proiectele menționate mai sus, iar pe partea de packaging și design colaborez de obicei cu un graphic designer. De exemplu, la Bălașa am colaborat cu prietenul meu Pren. La Coma a făcut designul de packaging chiar Dan Costea, chitaristul/vocalist, membrul trupei. În cazul lui Mark Stoermer s-au ocupat ei (studioul care a produs albumul) de toată partea de graphic design, packaging, iar la trupa australiană Bag Raiders nu am discutat despre partea fizică, pentru că într-o primă fază e doar pentru online. Poate va fi și pe vinil, dar nu e sigur încă. Dacă se va concretiza, mă voi ocupa de concept și voi colabora cu un designer probabil.

Colaborările au apărut prin recomandare. Pe Bălașa îl știam de la Nicu (Kitră); ei colaboraseră, erau prieteni și așa a ajuns Bălașa să mă contacteze cu propunerea. Aveam încredere în gusturile lui datorită colaborării cu Nicu. Au făcut împreună mai multe lucruri mișto: haine, tobe customizate și o identitate vizuală muzicală recognoscibilă. A ieșit faină și colaborarea noastră,și a fost o provocare pentru mine, pentru că muzica lui are super multe influențe (din America Latină, Africa și India). Mi s-a părut tare să le pun pe toate laolaltă și să arate coerent. Cred că s-a potrivit pentru că și eu am multe influențe din nenumărate zone și mă simt cel mai confortabil când e vorba de lucrări supra încărcate de detalii, elemente, culori. Lucrările simple, minimale, mă sperie puțin, mi se par mult mai grele.

Artwork pentru Coma - Orizont — Artwork pentru Coma – Orizont

Cu Coma colaborarea a început pentru că îl știam pe Dan de mai mult timp. Primul meu mural mai mare sau mai serios (în colaborare cu prietenul meu Other aka Troy Lovegates) a fost pictat la un hostel deținut de părinții lui, în Vama Veche. Mi-a plăcut să fac coperta pentru albumul lor și mi s-a părut tare cum am început: cred că el mi-a sugerat să pornesc de la logo-ul lor, o bâtă de baseball și o pană. Mi s-a părut super cool combinația: un element foarte light, dreamy și un element mai robust, chiar violent, în contrast. Când am făcut ilustrația m-am gândit la o bandană care se folosește în riots, care ar fi printată cu acest pattern care îmbină elemente contrastante: revoltă, mașini în flăcări, cuțite, bâte, păsări, flori, totul într-o imagine coerentă din care nu îți sare în ochi ceva în mod deosebit, nu îți dai seama din prima la ce te uiți. Ți se dezvăluie în timp.

Am făcut coperta fără să ascult toată muzica de pe noul album. I-am văzut live de câteva ori, în deschidere la Deftones și Hed PE. Nu știam din piesele lor vreuna pe de rost și de pe albumul nou nu ascultasem decât una sau două. Însă ne-am potrivit instant și mi se pare că a ieșit bine.

Artwork-ul pentru Mark Stoermer - Filthy Apes And Lions — Artwork-ul pentru Mark Stoermer – Filthy Apes And Lions

Mark Stoermer este fostul basist de la The Killers; când am colaborat noi, încă era cu ei. Cred că lui și managerului său le plăceau lucrările mele și mi-au scris. Mi-au dat un brief, din care reieșea să fac ceva gen Rousseau sau Frida, cu niște trimiteri foarte clare la piesa care dă numele albumului: Filthy Apes and Lions. Pe coperta din față își doreau portretul lui înconjurat de tot felul de animale și plante, gen Frida, iar în interior cum e atacat și rupt de lei și maimuțe, o combinație de Rousseau și tapiserie medievală. Am expus albumul cu packaging la Romanian Design Week și ulterior cei de la The Institute l-au trimis la Vienna Design Week și acum e expus la Madrid Design Week.

Colaborarea cu trupa australiană Bag Raiders este acum în desfășurare. Ei cântă synth-pop și mi-au scris să le fac mai multe ilustrații, pentru că vor să lanseze trei single-uri și un album online. Ei sunt un duo și am avut un brief destul de vag, de genul: unul dintre ei era în avion într-o furtună și vedea fulgere la orizont, era înspăimântat și se gândea la moarte, la viață și la iubita lui, și din asta a ieșit piesa Lightning, care e primul single lansat. Mi-au zis să ilustrez asta, iar când le-am trimis ceva prea descriptiv, care conținea fulgere și alte elemente mai figurative, au zis că vor ceva mai abstract. Coincidență face că albumul se cheamă Horizons (și discul de la Coma se numește Orizont), deci e al doilea album pe care îl fac cu numele acesta. Am mers pe o direcție în care am împărțit compoziția în două, ca o linie de orizont, și într-un registru am făcut ceva mai abstract, un pattern și în al doilea ceva mai figurativ, gen un șarpe care plânge, o pasăre, o floare, elemente de genul ăsta. Nu pot să arăt încă imagini, pentru că încă nu au fost lansate toate single-urile, și nici albumul.

Cum ai început?

Prima mea colaborare muzicală a fost o ilustrație, un desen de acum vreo 15 ani, pe când încă studiam în Cluj Napoca. Abia apăruse spațiul Gazette și le-am făcut un poster pentru un party. Am făcut totul de mână, dintr-o bucată; pe vremea aia nu lucram în Photoshop, fără layere, fără nimic, inclusiv fontul era de mână. De când eram mic eram influențat de muzică, aveam caiete pe care desenam chestii inspirate de Holograf, Iris, AC/DC, rock în general, ce ascultam când eram puști.

Prima dată când am pictat cu spray pe un perete a fost în Cluj-Napoca; era într-o hală unde mergeam cu prietenii și desenam, și am pictat un rapper, pe Nas cred.

Și e unul din lucrurile mele preferate, de aceea lucrez acum la o serie de ilustrații cu rapperi, și mai am plănuită o altă serie tot music related într-un viitor apropiat. Cred că dintre toate joburile de ilustrație, cel mai mult îmi place să mă axez pe coperți de albume, viniluri, pe postere pentru festivale sau concerte. Chiar recent mi-au scris unii de la Lollapalooza Chicago să colaborăm pe o ediție limitată de postere serigrafiate, însă aveau de ales între vreo trei artiși, și până la urmă cred că au mers cu Luke Pelletier, un artist mișto din LA, alături de care din întâmplare o să expun în show-ul din Portland.

Mi-ar plăcea să mă implic mai mult; mi se pare că a devenit ceva necesar, chiar simt nevoia să fac ceva, să dau ceva înapoi și să contribui și eu la societatea în care trăiesc.

Îmi poți povesti despre muralul cu Elvis din Las Vegas? Din partea cui a fost comanda și cum a fost provocarea de a-l portretiza pe Regele Rock N Roll-ului?

Muralul a făcut parte dintr-un festival de muzică și murale – Life is Beautiful. La origine e festival de muzică, dar colaborează cu niște tipe șmechere, Just Kids, care organizează și produc muralele pentru acest festival și pentru alte evenimente din State.

A fost super tare să fiu acolo la festival, pentru că pe lângă faptul că am pictat acest mural (care a fost desemnat de către cei de la festivalul MURAL, din Montreal, care organizează un fel de concurs cu cele mai bune murale ale anului, și au ales muralul meu ca „best emerging artist” și râdeam că sunt încă emerging de 10 ani ). Pe lângă faptul că am pictat acest mural, am avut plăcerea să-i văd live pe Tyler The Creator, Travis Scott, The Weekend, Denzel Curry, Blood Orange și mulți alții.

Primele schițe și prima mea idee a fost Elvis, datorită conexiunii lui speciale cu Las Vegas.

Apoi mă răzgândisem și după ce am cercetat mai mult, am descoperit un cazino, Moulin Rouge, deschis în Las Vegas prin anii ‘50. A fost primul cazino incluziv; până atunci artiștii de culoare nu aveau voie să vină și să stea în cazinourile în care cântau. Puteau cânta, dar apoi trebuiau să plece să stea în hoteluri separate, segregate. Locul ăsta a devenit un simbol pentru Civil Rights Movement și s-au ținut rally-uri acolo prin anii ‘60, deși a fost deschis doar din luna mai până în octombrie 1955. A avut o istorie neclară. Nu se știe din ce cauză a fost închis, la un moment dat a și ars. Dar a avut un impact mare. La deschiderea sa, pe coperta revistei Life a apărut o dansatoareafro-americană din Moulin Rouge, ceea ce a fost ceva huge pentru acea perioadă. Am vrut să fac asta, un mural cu o tipă afro-americană dansând can-can. Mi se părea foarte tare să fac ceva în direcția Black Lives Matter. Proprietarul clădirii însă văzuse schița cu Elvis înainte de propunerile cu Moulin Rouge, și a rămas fixat pe concept, a vrut neapărat Elvis.

Așa că am citit un pic despre el, m-am uitat și la documentarul The Searcher, produs de HBO, și am încercat să aduc totul înspre stilul meu, și să nu fie foarte kitsch-os sau obvious, cum sunt de-obicei Elvișii. De asta am ales să-l reprezint din spate și să fac un frame în jurul personajului, în care am inclus tot felul de trimiteri la biografia sau piesele lui: chitară, blue suede shoes, colecția de Cadillacuri și un basset hound. Referitor la basset, o anecdotă în legătură cu piesă „Hound Dog” (cântată original de Big Mama Thornton) – Elvis avea programată o apariție la un show TV și i-au făcut acolo o glumă: i-au adus un câine căruia trebuia să îi cânte. A cântat, dar a declarat ulterior că a fost unul din cele mai penibile momente din cariera lui; mi s-a părut o întamplare foarte funny, și îmi plac mult basseții, așa că am inclus un basset cu top hat.

Circulau în vremea lui de maximă popularitate și tot felul de critici, lansate (cred) de anumite voci din Biserica Catolică, cum că mișcările lui erau considerate exagerat de sexuale, atitudine care cred că ascunde și un pic de rasism; simțeau ăștia că pătrunde în cultura white ceva dintr-o sexualitate foarte deschisă și magnetică, pe care o considerau o trăsătură a persoanelor de culoare, și o percepeau ca pe o amenințare. Există o poveste (nu știu dacă e mit urban sau chiar era real), cum că la aparițiile sale la televiziune, trebuiau să îl filmeze doar de la brâu în sus, să nu se vadă mișcările lascive. Și am interpretat asta într-una din vignetele muralului și am vrut să fac un cadru invers, în care e filmat doar de la brâu în jos.

Mai jos în cadru este un personaj afro-american cu o coroană pe cap. Mulți oameni care au văzut muralul au crezut că e Biggie Smalls, dar nu are legătură, este de fapt Fats Domino. La un concert cu mai mulți artiști, un reporter îi lua un interviu lui Elvis și l-a numit The King. Elvis i-a răspuns că nu el este regele, ci adevăratul rege al rock’n’roll-ului e Fats Domino, care tocmai cânta pe scenă. Mi s-a părut tare asta pentru că întotdeauna a dat credit artiștilor afro-americani din care s-a inspirat, deși existau sau mai există păreri cum că faptul că Elvis a devenit mega famous pe baza unor piese și a unor mișcări și stil de a cânta care vin din black culture, e un fel cultural appropriation sau un rasism nu foarte pe față, sau white savior complex.

M-am documentat puțin și în ce privește costumele lui, era un designer care îi făcea costumele în perioada aia decadentă din Las Vegas, Bill Bellew. Cel mai mult mi-a plăcut cel cu tigrul, i-am schimbat puțin poziția față de original, ca să fie puțin mai dinamic în compoziție. Și m-am inspirat și din una din pozițiile lui pe scenă, dintr-o perioadă în care Elvis avea o pasiune pentru karate, și introducea posturi sau mișcări din karate, în jocul său de scenă. Deci acel tigru, și poziția karate-ish, și costumul alb pe fond închis, mi s-au părut suficiente cât să-ți dai seama din prima că e Elvis, deși nu i se vede fața, sau nu e prea obvious.

Am mai citit și că a avut o perioadă în care în brâul pe care îl purta avea ascuns un pistol mic, și în pantof un alt pistol, pentru că era paranoic că îl omoară cineva, primise câteva amenințări cu moartea destul de serioase, la un moment dat se implicase și FBI-ul. Bazat pe detaliul ăsta din viața lui, pusesem în partea de sus a compoziției un pistolet, dar mi-au zis organizatorii să îl înlocuiesc cu altceva pentru că e foarte sensibilă problema cu armele, mai ales că în Las Vegas cu un an înainte fusese ceva shooting, tot la un festival. Așa că l-am înlocuit cu un Cadillac roz din colecția lui Elvis.

Ești un artist implicat social, iar contribuția ta la proiectul Rezistenții cu Forum Apulum din Alba Iulia e admirabilă. Mai ai și alte proiecte similare de care nu știm?

Rezistenții este un proiect care mi-a plăcut mult și mi-a făcut plăcere să colaborez cu cei de la Forum Apulum, e despre poveștile mai multor oameni care au rezistat sau luptat împotriva comunismului. Am colaborat pe două proiecte cu Forum Apulum. Prima dată am făcut o ilustrație pentru Ghidul Ilustrat al Comunismului Românesc, o carte sau manual pentru tineri, despre istoria comunismului și cum s-a implementat la noi. Abia după am făcut partea despre dizidenți, care pe lângă Toma Arnățoiu îi mai include pe Gheorghe Ursu, Corneliu Coposu, Doina Cornea, Elisabeta Rizea și alții. Mi-a plăcut povestea lui, a rezistat nouă ani în munți, a avut un copil născut într-o peșteră, și ulterior a fost trădat de un amic, care fusese amenințat de Securitate, și le-a dat lui Toma și altor membri ai grupului său, țuică cu ceva narcotic, și au adormit într-o livadă și i-au prins securiștii.

Anul ăsta se poartă dungi - Art of Protest — Anul ăsta se poartă dungi – Art of Protest

Am mai colaborat cu Art of Protest, pentru care am făcut un poster cu Dragnea pârnăiaș. Lumea poate sau putea să ia de pe site afișul, să îl printeze și să meargă cu el la proteste. Mi-a plăcut conceptul: cele mai puternice mesaje erau luate din stradă, interpretate vizual și întoarse în stradă. Deci nu era textul meu, era luat din stradă, eu doar i-am dat o formă.

Mi-ar plăcea să mă implic mai mult; multă vreme m-am ținut departe de mesaje socio-politice pentru că mi se părea că nu se potrivește cu ceea ce fac eu. Nu îmi doream să intru într-o zonă prea sensibilă. Acum mi se pare că a devenit ceva necesar, chiar simt nevoia să fac ceva, să dau ceva înapoi și să contribui și eu în societatea în care trăiesc.

O altă colaborare foarte frumoasă a fost cu Matka, un ONG care se ocupă printre altele de centrul de zi „Eu și prietenii mei” și au colaborat cu mai mulți ilustratori, designeri de obiect, artiști și graphic designeri ca să facă acest spațiu-școală să arate super cool și să le fie drag copiilor să vină să-și petreacă timp și să învețe aici. Am pictat murale, am colaborat cu designeri de mobilă, cu graphic designeri pentru planșe cu informații pentru sălile de clasă. Arată super bine și chiar cred că vin copiii acolo cu plăcere. Eu am pictat trei murale pentru acest proiect. Eram puțin presat să fac cele trei murale într-o săptămână, dar au dat fetele de la Matka un call-to-action la prieteni și cunoscuți și au venit mulți voluntari, și cam într-o săptămâna au fost gata muralele. Eu am făcut ilustrațiile, le-am desenat pe perete și apoi am lucrat împreună cu voluntari să le colorăm. A fost super cool și prima dată când am lucrat cu atâția oameni. Sunt trei săli, în prima, care e de artă, am combinat elemente-detalii din Matisse, Picasso, Mondrian, iar în sălile de științele naturii și științele exacte, tot felul de elemente din biologie, chimie, fizică, astronomie, matematică.

Lucrezi în paralel la următoarele tale două expoziții: la Portland în State, în Italia la Brescia și apoi și Grecia. Artiștii lucrează în general cu ucenici, ca să aibă un așa body of work într-o perioadă scurtă. Tu cum te descurci? Ești one-artist-army?

Da, am două expoziții pentru care mă pregătesc. Trebuia să merg și în Grecia, să pictez un mural, dar am renunțat pentru că mi-am dat seama că nu am timp, deși mi-aș fi dorit să merg un pic în Grecia.

Expoziția din Brescia o să fie în august și cea din Portland în septembrie, deci nu e o perioada așa de scurtă. Am deja unele lucrări gata și dacă o să-mi dau seama la un moment dat că nu prea mai am timp, poate o să colaborez cu un asistent. Nu am lucrat cu asistenți decât la murale, pentru că acolo e mult de umplut cu culoare. Pentru alt fel de lucrări nu am avut nevoie până acum niciodată de asistenți, dar da, în ultima vreme simt că pot face mai mult și mai eficient dacă aș avea un intern.

În Portland particip într-o expoziție împreună cu alți doi artiști, și o să expun o serie de lucrări începută mai demult, pentru care căutam un spațiu potrivit, o serie de ilustrații cu rapperi. Mi-a venit ideea să fac această serie în timp ce ascultam o piesă de la Drake pe stradă și mă gândeam ce diferență e între felul în care te mișcă muzica prin comparație cu arta vizuală. Mi-am dat seama că ce fac eu – ilustrație, pictură – nu va fi niciodată atât de puternic, că nu va atinge într-un mod atât de direct atâția oameni, și atunci m-am gândit să încerc să le combin într-un fel pe cele două. Am decis să fac o serie de lucrări cu rapperii care-mi plac mie, și oarecum când te uiți la lucrare să-ți vină-n minte versuri de la ei, sau beat-uri. La fel ca și la muralul cu Elvis, am încercat să introduc tot felul de trimiteri la piese sau video-uri ale lor, sau detalii biografice, etc. Cred că o să fac o serie de 16 lucrări cu portrete de rapperi și voi face și o tapiserie, pentru care colaborez cu o artistă din București care țese covoare și tapiserii.

Știm că ești mare fan hip-hop. Ne poți da un Top 5 cu favoriții tăi de anul trecut?

În continuare Kanye West, anul trecut a avut vreo patru albume tari: albumul lui personal Ye, și Kids See Ghosts în colaborare cu Kid Cudi, sau albume produse de el, Daytona al lui Pusha T și albumul lui Nas, Nasir.

Îmi place Kendrick, pe care l-am văzut anul trecut la Amsterdam live. Am fost puțin dezamăgit pentru că aveam tot felul de așteptări, să fie ca la Grammies sau ceva super spectaculos ca show. A fost însă simplu, el îmbrăcat în alb, pe o scenă cu linoleu pe jos și niște proiecții cu Kung Fu Kenny în spate, trupa nu se vedea deloc, era undeva în umbră. A fost primul concert hip-hop la care am fost și îmi dau seama că a fost tare acum când mă gândesc înapoi, doar că aveam eu poate niște așteptări diferite. Care mi-au fost depășite la Jay-Z și Beyonce în Roma; acolo a fost mega spectaculos cu dansatori și artificii, și scenă cu dansatori și trupa pe nu știu câte nivele.

Dintre Drake și Kanye West pe care îl preferi?

Kanye clar. E tare și Drake, voiam să merg la concertul lui din Londra. Mi-am luat bilet, dar nu am cum să ajung. E în Aprilie și o să particip în acea perioadă la Visual Playground, cred.

By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more

Load video

Always unblock YouTube

MF DOOM îmi place mult, îmi plăcea încă înainte de a asculta hip-hop mai mult. Albumul lui cu Czarface, și cel produs împreună cu Kaytranada pentru Bishop Nehru, Elevators sunt niște albume super tari.

Albumul lui Rejjie Snow, Dear Annie. Îmi place că în unele piese, gen LMFAO, o dă aproape în post-punk, parcă asculți Talking Heads sau ceva.

Tyler the Creator, nu prea îmi plăcea înainte, dar când am fost la Life Is Beautiful, trebuia să cânte în paralel cu GoldLink și chiar nu puteam să mă hotărăsc la care să merg. Înclinam mai mult spre GoldLink, pentru că îmi place mai mult cum sună pe album, însă totuși Tyler are o prezență mai specială live. A cancelat GoldLink și am mers cu inima împăcată la Tyler, a fost super tare și am văzut apoi și un Tiny Desk Session, care mi s-a părut briliant.

Te inspiră mult și cinematografia? Din pasiunea cu care împărtășești filmele pe care le vezi și savurezi, pari un cinefil convins.

Îmi plac filmele de când eram mic, dar nu cred că am încorporat asta în ilustrație până acum. Nu la fel cum îmi vine să ilustrez muzica. M-am gândit la un moment dat să fac o serie de postere de film, dar nu sunt prea sigur. Am mai multe idei în direcția de black culture și black power, cum e și seria de rapperi. Când am fost în Amsterdam la Troppen Museum, am văzut o expoziție foarte frumoasă despre colonialism, slavery și felul în care culturile europene gen Anglia, Franța, Spania, Portugalia, Olanda, sunt bazate pe colonialism și exploatare. Era o mică parte despre felul în care imaginea persoanelor de culoare este folosită ca ceva așa, exotic și despre fenomenul de cultural appropriation. Mă gândeam să fac o serie de postere pe tema asta, dar nu sunt prea sigur dacă nu aș contribui la problemă prin asta.

Mi se pare tare cultura de afișe de film pictate de mână, din Nigeria, care arată foarte tare deși sunt super wrong anatomic, sau uneori chiar nu au legătură cu filmul. Astea și graffiti-urile din Kingston mi se par foarte inspiring, și parcă aș face ceva în direcția aia.

Ești pe harta Cartierului Creativ, iar lucrările tale au ajuns la Romanian Design Week. Cum ți se pare mediul creativ bucureștean?

Kitră și Pren, my homies. Sunt foarte mulți oameni buni pe ilustrație și grafic design. Îmi plac și sunt tari oamenii cu Poster Jam, au gusturi mișto. Nu am participat la niciun Poster Jam pentru că mi se părea că totul merge mai mult spre grafic design și typography și am fost ușor intimidat de asta, dar cred că o să fac și eu ceva la un moment dat, mi-ar plăcea. Mi se pare tare Bucureștiul pe design și arhitectură, sunt multe spații, localuri, mulți oameni foarte tari pe arhitectură și design interior, de exemplu Bogdan Ciocodeică.

Nu prea merg la expoziții, mai mult ies cu cățelușa mea Umi, sau merg cu Alexandra la Apollo, la teatru, sau la cinema, însă am fost recent la MARe (Muzeul de Artă Recentă), și mi se pare un proiect super șmecher, din punct de vedere al arhitecturii, și cum e organizat și designed spațiul, și conținutul expozițiilor.

Mai sunt fetele de la Visual Playground care fac super treabă, aduc ilustratori, muraliști, designeri foarte tari din toată lumea, pentru workshopuri și conferințe.

RDW-ul mi se pare că devine tot mai bun, mai bine organizat, și cu content tot mai de calitate, și tot mai vizibil pe plan internațional, anul trecut a fost o tipă de la Dezeen care a scris un articol despre câteva dintre lucrările prezente în expoziție. Au colaborări cu Vienna Design Week, cu Madrid Design Week, etc.

Ai vreun favorit printre artiștii stradali? Dintre clasicii Banksy și Shepard Fairey pe cine apreciezi mai mult?

Am mulți favoriți, nu neapărat dintre cei doi. De la Banksy mi-a plăcut mult filmul Exit Through The Gift Shop. Avusese acum mai mulți ani o intervenție pe zidul din Gaza Strip care mi s-a părut tare, și importantă ca mesaj și poziție. Cred că a fost interesantă și faza cu Dismaland, dar în general nu pot să spun că sunt foarte fan Bansky. Am văzut ceva expoziție back to back cu Roy Lichtenstein, în Amsterdam, iar ca lucrări de galerie, lucrările lui Banksy nu mi s-au părut nicicum, deși era trecut pe poster numele lui de șapte ori mai mare decât Lichtenstein.

Iar Shepard Fairey cred că-mi plăcea mai demult, acum e un pic prea digital pentru gustul meu. Am văzut câteva murale de-ale lui în Malaga și Seattle. Are parcă un stil prea exact acum. Mai demult era mai punk, dar acum pare totul prea vector. Ce mi se pare tare însă, e că am văzut un making of, chiar de la Life Is Beautiful cred. În urmă cu câțiva ani l-au chemat să picteze fațada unui hotel, și mi s-a părut tare că era el pe nacelă, și lucra la mural; deși e destul de faimos, încă își lucrează el muralele.

La nivel de artă europeană ce te inspiră cel mai mult?

Matisse, dar oricum e super hype cu Matisse în ultima vreme; poți să fii influențat de Matisse chiar și fără să-i cunoști lucrările, indirect, pentru că sunt o grămadă de artiști, designeri, ilustratori influențați de arta lui, în special de colajele din ultima perioadă a vieții. În general mă inspiră artiștii, ilustratorii, designerii mai puțin cunoscuți, pe care-i urmăresc pe social media. Sunt super mulți, nu îmi vin în minte toți, dar ce-mi vine în minte acum, Jeroen Erosie, Jaz, Camille Walala, Zebu, Louis Lambert (3TTMAN), Jose Mendez, 44FLAVOURS, Eltono, Agostino Iacurci, de la noi prietenii Kitră și Pren, și sunt mulți care nu-mi vin acum în minte.

Îmi plac Grayson Perry și mai nou, David Hockney.

Întotdeauna e un deliciu să dau peste o pictură sau sculptură de Botero, am dat întâmplător peste o expoziție a lui în Veneția acum câțiva ani, sau peste câteva sculpturi, pe stradă, în Denver, anul trecut.

Ce părere ai despre personajele feminine din artă și muzică? Discutasem despre rapperi și egalitatea de șanse din industria hip-hop-ului și îmi povesteai că vei include în expoziție și modele feminine. Mi se pare extrem de necesar.

Da, așa e, dar nu cred că femeile au nevoie de mine sau de bărbați ca să împingem o agendă sau ceva. De exemplu, la noi majoritatea care fac ilustrație mișto, sunt femei. În seria de rapperi la care lucrez nu am femei și din păcate realitatea e că hip-hop-ul e cam dominat de personaje masculine, dar cred că în ultima vreme sunt tot mai multe repărițe tari, Rapsody, Princess Nokia, Kamaiyah, Cupcakke, dar nu am vrut să includ forțat deocamdată pe vreuna, deși încep să-mi placă albumele Room 25 ale lui Noname, și Laila’s Wisdom al lui Rapsody. Îmi plac, dar nu pot să zic că sunt my favorites, și ideea acestei serii era să ilustrez câțiva dintre rapperii mei favoriți. Deocamdată fac o serie de 16, pentru acest show, dar cred că mi-ar plăcea să o continui de-a lungul timpului, să tot adaug.

Mi-a plăcut filmul Roxanne Roxanne despre o tipă MC din Bronx, Roxanne Shante, o pionieră a hip-hop-ului în anii ‘80.

By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more

Load video

Always unblock YouTube

În expoziția din Brescia însă, toată seria de lucrări e cu personaje feminine. Femei din multe culturi care fac lucruri care de-obicei sunt asociate bărbaților. Am o lucrare cu o femeie afro-americană care cântă la chitară electrică, inspirată de Sister Rosetta Tharpe. O tipă indiancă care face parte dintr-un grup de skaterițe, inspirată de Alpha Female, videoclipul trupei Wild Beasts, și de Atita Verghese (care apare și în videoul celor de la Wild Beasts), cea mai cunoscută skateriță din India, care a lansat programul Girl Skate India, și învață fetele să se dea cu placa, promovează gender equality, self-empowerment prin skating etc.

Când am pictat muralul din Rabat în Maroc, m-am documentat puțin despre cultura locală și am descoperit lucrările lui Hassan Hajjaj, care are o serie de fotografii, “Kesh Angels”, inspirate de cultura de femei biker din Marrakesh, și am folosit această inspirație și în seria de ilustrații cu femei.

Deocamdată am trei lucrări în serie, și câteva idei despre ce o să urmeze. De exemplu: am citit la un moment dat o carte (de fapt o colecție de reportaje) A Moonless Starless Sky, despre persoane care luptă într-o formă sau alta împotriva extremismului în Africa. Una din aceste persoane e o fată, Aisha, din Somalia, care joacă baschet. Nu mai țin minte dacă e oficial interzis femeilor să joace baschet, dar nu este nici foarte acceptat social; fata a primit și amenințări cu moartea, a și fost răpită de un bărbat, împreună cu o prietenă a ei în timp ce mergeau la antrenament. O prietenă a lor basketbalistă a fost bătută, torturată și ucisă, dar în ciuda acestor mega adversități, continuă să joace baschet, să reziste și să lupte împotriva extremismului religios, a misoginismului.

Vreau neapărat să introduc și cultura hip-hop feminină și mă gândeam să fac un personaj, poate pe Missy Elliot sau Rapsody, sau ceva mai old school din anii ’80, Roxanne Shante, sau un personaj care îmbină features din mai multe persoane reale.

Nu aș vrea să fac doar chestii pe pozitiv, vreau să fac și personaje nașpa, negative, de exemplu o femeie serial killer, cum era Lizzie Borden sau Aileen Wuornos și Delphine LaLaurie (care apar ca personaje în American Horror Story), sunt mult mai multe decât te-ai aștepta. Am mai citit într-o carte despre o împărăteasă chineză, Empress Wu, care era un exemplu în sensul negativ, a fost portretizată de istorici ca o împărăteasă necruțătoare, care cică și-ar fi omorât propria fiică, pentru a da vina pe soția împăratului la momentul respectiv, ca să îi ia locul. Nu știu dacă această imagine negativă e accurate, sau e rezultatul unor exagerări sau interpretări misogine, dar mi se pare inspirațională, și ca subiect, și vizual. Sau poate chiar Contesa Bathory, e o combinație de serial killer și figură istorică, cu elemente de vampirism.

Brescia - portrete feminine 3 — Brescia – portrete feminine 3

Tu ai vreo tehnică artistică favorită?

Sunt destul de old school ca tehnică. Am studiat grafică, dar în general pictez pe hârtie groasă sau pe pânză. Mi se pare că rezultatul nu e foarte pictural, cel puțin în ultimul timp, ci e mai grafic, mai sharp.

O chestie pe care nu am încercat-o până acum, și nu pot să zic că o să o încerc efectiv, e tapiserie, dar de fapt nu o fac eu, ci colaborez cu o persoană care țese tapiserii și covoare. Însă demult mi-am dorit asta, mai ales că oricum lucrările mele sunt influențate de covoare din Afghanistan, sau tapiserii și miniaturi musulmane, folk art; îmi plac super mult quilturile lui Grayson Perry, tapiseriile medievale cu multe plante, flori, animale, sunt câteva și la MNAR, dar am văzut unele mișto la Louvre.

Îmi place mult să fac murale și mi-ar plăcea să pictez și pe ceramică. Chiar am încercat, am făcut un experiment. Nu aveam un plan, a fost o improvizație, de aia a ieșit cam varză, dar poate data viitoare, dacă-mi fac o schiță și am o intenție mai clară, iese mai bine. Grayson Perry, care pictează pe ceramică, are tot felul de scene foarte punk, violente, pictate pe ceramică, și mi se pare foarte drăguț contrastul. Sau Ai Weiwei are o serie de porțelan pictat cu scene de război sau cu refugiați. Mi-ar plăcea la un moment dat să încerc ceva oarecum similar.

Am mai văzut la MARe și într-un muzeu din Stockholm lucrări pictate pe capote de mașini, cred că mi-ar plăcea să-ncerc și asta. Mai ales că una din ideile de serii de lucrări pe care le am e o serie cu mașini. Dar acum că deja am văzut două lucrări pictate pe capotă de mașină… nu știu, mă mai gândesc.

Ce piese ai introduce într-un playlist care să te provoace la creație?

Uite niște piese care-mi plac în ultimul timp:

Published March 27, 2019. Words by Andrei Bucureci.