Interviu. Marek Bogdanski aka Dreadsquad – de la reggae la dancehall și dub
Marek Bogdanski este unul din cei mai importanți producători de muzică, remixuri și mash-up-uri din Polonia, mai ales când vine vorba de stiluri de muzică jamaicană precum reggae, dancehall, dub și ska.
Prezent în industria muzicală de peste 20 de ani și de 18 ani sub numele Dreadsquad, Marek a vizitat toată lumea, răspândind vibrații bune și creând o rețea loială cu standardele sale înalte privind sunetele electronice și digitale.
Bogdanski este probabil unul dintre cei mai căutați producători chiar și de către artiști jamaicani și britanici legendari precum U Brown, Ward 21, Tippa Irie și General Levy.
Prima întrebare ar fi despre scena muzicală din Polonia. Cum era când ai început Dreadsquad acum aproape 20 de ani și cum e acum? Ce s-a schimbat în opinia ta?
Când am început Dreadsquad în 2001, scena poloneză de reggae era deja destul de mare, mai ales când venea vorba de trupe. Au existat foarte puține soundsystems, iar majoritatea nu aveau difuzoare proprii. Noi le-am numit așa fără să știm exact ce erau de fapt: Scoops, Tweetes, amps, full load of fx etc. Nu exista, de asemenea, nicio scenă de dancehall în acel moment. La începutul carierei mele am construit-o împreună cu alte găști în jurul forumului de internet Reggae w Polsce.
Apoi muzica reggae și dancehall au devenit foarte populare. Eu și colegul meu am fost chiar pe MTV de vreo două ori. Am lansat primul meu album la una dintre cele mai mari case de discuri de hip-hop din Polonia. Erau o mulțime de concerte tot timpul și o mulțime de oameni veneau la petreceri. Dar simt că la fiecare câțiva ani, trendul reggae are suișuri și coborâșuri. Acum avem o mulțime de trupe, o mulțime de soundsystems și DJ, o mulțime de festivaluri reggae, dar oamenii nu par să fie interesați atât de mult cât erau acum 18 ani.
Dar, pe de altă parte, scena dub se dezvoltă rapid în Polonia, probabil din cauza puterii basului pe sisteme.
Ai colaborat cu mulți artiști locali polonezi. Cât de importantă este această abordare de a te întoarce la rădăcini, de a oferi o platformă pentru ca artiștii locali să iasă în evidență?
Ca să fiu sincer, au trecut câțiva ani de când nu am mai făcut ceva pentru scena locală. Ultimul meu album a fost lansat acum zece ani.
De atunci am explorat apele internaționale. Când mi-am început cariera de artist de studio, nu am pus accent numai pe Polonia, ci și pe Marea Britanie, Jamaica și multe alte locuri. Asta mi-a dat șansa să călătoresc în jurul lumii cu muzica mea. Dar cred că este momentul potrivit pentru a reveni la scena locală. Lucrez acum la un album cu Kasia Malenda, cu care am mai colaborat. Este o compilație a celor mai bune melodii pe care le-am înregistrat împreună în ultimii șapte ani, plus câteva melodii noi.
Ai realizat multe colaborări cu muzicieni de renume în reggae / dancehall / dub precum Skarra Mucci, YT, Tenor Fly, Top Cat, Million Stylez, Lady Chann, Perfect Giddimani și Dr. Ring Ding. Cât de mult ai lucrat pentru asta? A fost abordarea ta instinctuală sau strategică?
A fost noroc pur. Strategia mea este să fac ce îmi place și ce vreau eu. Încerc să evit prea multă presiune și bineînțeles, iau totul pas cu pas. N-am avut niciodată o mare viziune despre mine în calitate de artist, dar de la an la an, muncind din greu, am obținut ceva cu adevărat special. Este chiar greu uneori, dar asta vreau să fac toată viața.
Câte Riddimuri ai creat? Le-ai numărat?
Nu am idee. Am pierdut numărătoarea cu mulți ani în urmă. Cred că am lansat câteva sute de melodii, inclusiv un album cu riddimuri, o mulțime de EP-uri și multe albume. Am lansat undeva între 100-150 de riddimi si remixuri. În plus, există mai multe riddim-uri pe care le-am început și nu le-am terminat încă, nu mi-au plăcut sau am uitat de ele.
Ești mereu conectat la comunitatea internațională reggae. Cum faci asta? Vorbești cu oamenii, călătorești mult?
Încerc. Uneori călătoresc mai mult, alteori mai puțin și lucrez mai mult la studio. Industria muzicii reggae este într-adevăr dificilă și trebuie să faci multe pentru a te concentra pe tine însuți.
Anul trecut am început să construiesc o casă în care să locuiesc și să am propriul meu studio de înregistrari. Asta m-a ținut ocupat și nu m-am putut concentra cu adevărat pe muzică datorită muncii fizice și a stresului. Acum cred că nu a fost cea mai înțeleaptă decizie, deoarece nu am putut oferi suficient conținut muzical în 2018. În acest moment încerc să mă întorc în lumea muzicală. Casa nu este încă terminată, deci va fi un an provocator.
N-am avut niciodată un alt job decât muzica. Din clasa a șasea, toți banii mei de buzunar au fost câștigați prin muzică.
Povestește-ne cum a apărut Studio Superfly și când ai ales să devii independent? Care este lupta când ești de fapt antreprenor în muzică și, desigur, cât de multă satisfacție oferă?
N-am avut niciodată un alt job decât muzica. Din clasa a șasea, toți banii mei de buzunar au fost câștigați prin muzică, cântând într-o trupă de suflători. Apoi am început să lucrez ca DJ și promoter, iar apoi am devenit producător.
Deci, la un moment dat, am decis că vreau să am această meserie. Există, bineînțeles, acele companii, case de discuri sau studiouri în care trebuie să lucrezi în calitate de șef cu alți cinci angajați. Nu este ușor sau chiar stabil, dar asta e misiunea mea și singurul lucru pe care îl pot și vreau să-l fac.
Abordezi multe stiluri și totuși menții o prospețime specială. Asculți doar reggae / dub / dancehall sau ai și alte pasiuni muzicale?
Ascult orice fel de muzică, aproape orice fel. Îmi plac jazzul, hip-hop-ul, jungle, chillout-ul, ambientul și muzica electronică. Sunt un mare fan al muzicii latino și îmi place și muzica indiană. Reggae și dub sunt doar o mică parte a intereselor mele muzicale.
Polonia are și o scenă de jazz foarte interesantă. Ai încercat vreodată o fuziune jazz-reggae, cum au făcut mulți artiști jamaicani?
Hah, ieri am fost la un concert Skalpel Big Band în Lodz. Au o prezență de scenă uimitoare și un sunet foarte bun! Trupa este foarte tare și pe scenă erau 17 persoane! Cea mai apropiată încercare a mea de a combina jazz și reggae este coverul meu după Caravan, cu un sunet uimitor de hammond cântat de Piotr Zabrodzki aka Mista Pita. Chiar în acest moment lucrez la un album reggae instrumental, așa că ar putea fi următorul punct al călătoriei mele.
Acesta nu este un album de jazz, dar există o mulțime de instrumente solo care cântă melodii speciale: metalofon (o versiune mai mică a vibrafonului), saxofon, trombon, flaut, tobe uimitoare interpretate de Horseman (toboșarul lui Prince Fatty). Nu există niciun vocalist de data aceasta și ar trebui să fie lansat în cursul acestui an.
Ce fel de provocare a fost pentru tine să faci o versiune reggae pentru piesa Satisfaction a lui Benni Benassi?
Am încărcat recent pe Soundcloud noul meu un cover după Satisfaction de Benny Benassi. Am primit un feedback foarte bun până acum. Am abordat piesa într-o formulă reggae ska cu instrumente live, trompetă și alte alămuri, dar și cu unele componente electronice. A fost înregistrată cu muzicieni din formația mea Dreadsquad Live.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Mulți muzicieni își fac singuri videoclipurile. Știu că și tu ai făcut asta. Este o provocare sau o decizie pragmatică?
Da, câteva dintre videoclipurile mele le-am făcut sigur. Unul din motive este că îmi place mult să fac asta, dar ai dreptate, este și din cauza situației financiare. Nu îmi pot permite întotdeauna să aduc o echipă din India sau Japonia, de exemplu. Dar videoclipurile mele preferate nu sunt cele făcute de mine. Îmi place mult animația piesei Space, realizată de Jakub Romanowicz, și clipul pentru Old’s Cool, realizat de Juzz Media.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Culoarea pielii nu ar trebui să aibă nici o legătură cu muzica. Cred că este absolut natural ca producătorii albi să colaboreze cu artiști de culoare și viceversa.
Îți place arta poloneză, te reprezintă industria cinematografică și filmele artistice poloneze?
Arta și posterul polonez, la fel ca și cinematografia poloneză erau foarte bune până în zilele noastre. De ceea ce se întâmplă în prezent nu sunt prea sigur. În unele domenii mi se pare că mai este de lucru.
Cum abordezi ce materiale lansezi și care sunt formatele pe care le preferi? Vinil, CD, casetă sau digital, cum asculți muzică?
În momentul de față, cea mai mare parte a muzicii pe care o ascult este pe platforme sau mp3. Îmi cumpăr încă albume, dar am nevoie de ocazii speciale pentru a le asculta și folosi. Cred de exemplu că vinilul va supraviețui deoarece este un obiect de colecție și oamenii vor să aibă ceva real pe care să-l poată atinge. Cred că CD-ul va muri curând. Și nu o să-mi lipsească, nu mai folosesc CD-uri de acum 10 ani.
Ai fost vreodată în Jamaica? Ai planuri?
Nu am fost niciodată acolo. Aș vrea să merg într-o zi, dar doar când voi avea destui bani pe care îi pot cheltui acolo pe cântăreți și muzicieni.
Ai fost recent la festivalul indian de pe insula Goa; în trecut ai vizitat SUA, Canada, Brazilia, India, România (de două ori). Cât de important este acest aspect al vieții unui muzician într-o industrie în care vânzările scad și artiștii trebuie să-și câștige existența din interpretarea live?
Această parte este crucială, pentru că este singurul lucru care ne oferă bani pentru facturi și mâncare. Sunt norocos pentru că nu mă bazez doar pe concerte. Lucrez mult în studioul meu pentru alți artiști, fac mix și masterizez, construiesc riddimuri și remixes multe melodii.
Uneori am și o mulțime de concerte, poate chiar prea multe, dar apoi sunt și luni în care nu se întâmplă prea multe și apoi încep să îmi fac griji cu privire la viață. Dar oricum nu mă pot conforma. Am fost destul de norocos să călătoresc să văd jumătate din lumea asta cu muzica mea. Aștept, evident, și mai multă acțiune.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Politica se amestecă cu muzica și cultura în opinia ta? Cum este muzica și mesajul Dreadsquad? Piesele tale Sustem Haffi Dead, No Walls Riddim, Freedom Train Riddim pot fi considerate politice?
Uneori muzica și mesajele politice se leagă foarte bine. Muzica mea oferă o platformă cântăreților să exprime ceea ce vor. Tot ce vreau să fac este să mă asigur că mesajul este unul pur și serios.
Ce părere ai despre Manudigital și sesiunile lui Digital Kingston? Pe aceeași lungime de undă sunt și noile sesiuni jamaicane ale lui Dub FX. Ce părere ai despre criticii care numesc colaborările dintre producători albi și artiști africani sau jamaicani apropriere culturală?
Manudigital și Dub FX fac o treabă uimitoare. Îi invidiez într-un mod bun și cu respect. Sper că într-o zi voi începe să fac și eu niște colaborări similare la fel de bune. Dar revenind la întrebarea ta:
Culoarea pielii nu ar trebui să aibă nici o legătură cu muzica. Cred că este absolut natural ca producătorii albi să colaboreze cu artiști de culoare și vice versa. Oamenii iubesc reggae și nu contează dacă ești alb sau negru. Reggae este o muzică serioasă și întrebarea ar trebui să fie dacă producătorii și cântăreții folosesc această armă într-un mod bun și nu se pierde mesajul.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Spune-mi despre tributul tău la Seng Teng Riddim din 1985. De ce crezi că încă se mai vorbește despre inovația sonoră a lui Wayne Smith și a lui Prince Jammy?
Am adus un tribut la Sleng Teng Riddim cu Sleng Teng International Riddim, pe care l-am lansat acum câțiva ani sub numele studioului meu, Superfly. MT-41 de la Dreadsquad este, desigur, realizat pe același sintetizator ca și sleng teng, dar este o compoziție originală, în care am încercat să captez vibrațiile dancehall-ului digital din anii ’80, al cărui mare fan sunt.
Published April 04, 2019. Words by Andrei Bucureci.