Oamenii invizibili – Faibo X și partea tehnică a DJ-ingului

În ceea ce privește cultura muzicală și cultura spectacolului suntem încă departe de ceea ce se întâmplă în țările din Occident. Cel mai ușor ar fi să o lăsăm așa, la nivel de axiomă. Ce nasol e la noi, poate fi startul oricărei discuții. Toată lumea va fi de acord cu asta. Ba mai mult, fiecare are propriul of pe care să-l pună pe masă.

Dar mai departe?

De ce nu merge? Ce trebuie făcut, cine face și are nevoie de ajutor, cine a făcut? Astea sunt întrebări la care poți să primești răspuns dacă sapi adânc și bei mult. Faci liniștit și un after cu o asemenea discuție.

În seria de interviuri ”Oamenii invizibili”, eu sap după oameni care fac lucrurile să se întâmple, care atunci când văd o problemă încearcă cel puțin să o rezolve. Discuțiile astea sunt despre oameni de bine care de obicei nu ies în față, pentru că se vorbește prea mult despre ce e rău.

Unul din oamenii care au contribuit și contribuie în mod constant la dezvoltarea culturii spectacolului e Mihai Ciupitu, sau cum îl știu oamenii din zona de muzică – Dj Faibo X.

Faibo e unul dintre DJii veterani ai culturii de hip hop; a lucrat cam cu toate numele din industrie. Mereu tehnic, atât la pupitru cât și în spatele lui, Faibo este acum un tehnic de echipamente de DJ nelipsit de la festivaluri. Domeniul în care activează acum este cel de rental și tehnic de echipamente de DJ. E una din meseriile tinere de la noi care a apărut odată cu dezvoltarea scenei de muzică și a culturii spectacolului.

Dezvoltarea industriei muzicale a generat unde în toate nișele și a creat oportunități. Discuția cu Faibo se plimbă prin anii de glorie ai hip hop-ului românesc, cultura DJingului și evoluția meseriei de tehnic. Trecând prin diverse perioade de timp, vom vedea cum întreaga cultură s-a schimbat, uneori în bine, alteori în rău; dar măcar nu a rămas pe loc, s-a mișcat.

De la Dj la tehnic, Faibo a crescut odată cu industria.

Ai început ca MC și ușor ai făcut pasul către DJ; ce a produs schimbarea asta?

Prima dată am avut o trupă de hip hop – USM, cu Axes și cu fratele meu, Vick da Sick, prin 2002 – 2003. În trupă, prima dată eram MC. Am vreo două albume în care cântam, dar nu mi-a plăcut niciodată partea asta. Nu țineam minte versurile. Am avut două concerte groaznice – îmi uitam versurile, nu știam să cânt pe scenă. Îmi plăcea să fiu în spate. După experiențele astea am stat noi de vorbă și am stabilit că avem două probleme: unu – mie nu îmi place să cânt pe scenă, și doi – avem nevoie de DJ, ca orice trupă de hip hop care se respectă.

Deci, cum facem?

Și așa m-am făcut DJ. Experimentasem în trecut cu pick up-uri din alea vechi, știam despre ce e vorba în mare. Primul pick up mi l-am luat după ce am câștigat un telefon la o promoție; nici nu l-am desfăcut, l-am vândut instant. Cu banii ăia mi-am luat primul pick-up – un Stanton 30B din plastic, vai de capul lui, mort, leșinat. Bine, el era nou nouț, mi-l adusese cineva din State, dar nu puteai să faci nimic cu el în club. Era din plastic, zdrăngănea, vibra, făcea ca toate alea, așa că îl țineam acasă. După asta mi-am luat un mixer Vestax 05 și de aici s-au deschis toate drumurile.

La începutul anilor 2000 a fost un boom al trupelor, au apărut și DJii, preponderent în zona de hip hop. Cum ai intrat în lumea asta?

Eu mă știam cu Undoo și următorul Dj pe care l-am cunoscut a fost Dox, de la care am învățat o grămadă. Ne-am cunoscut printr-un eveniment mai puțin fericit – i-am stricat mixerul. La un concert foloseam mixerul lui și s-a împiedicat cineva de cablul de la căști și s-a rupt mufa de la mixer. Mi-am cerut scuze, dar el tot era supărat. I-am zis să îmi dea mixerul să îl repar. Am cumpărat mufe, l-am reparat, i l-am dus înapoi, era ca nou și cred ca a văzut ceva în mine și ne-am împrietenit, și am rămas prieteni de-a lungul anilor. Suntem ca frații.

A urmat apoi capitolul Turntable Science, undeva prin 2004. Cu TScience am scos și un CD – era primul album de turntablism din Romania. La început eram 6 DJ în crew – Dox, Undoo, eu, DJ Paul, Freaka și Swamp. Însă de cele mai multe ori mergeam doar 4 în concerte – Dox, Undoo, eu și Paul. În formulă completă cred că am avut doar două concerte – unul la TMBase în 2004 și unul la Stimultan, în București. După cele două, Freaka și Nicolae (Dj Swamp) nu au mai putut să vină pentru că aveau multe concerte cu trupele unde activau, Paraziții și Mafia.

Turntable Science a fost un proiect atât de nișat încât am știut tot timpul că nu o să facem bani. Dacă am fi vrut să facem bani trebuia să mergem în partea aia super ipocrită și să pozăm.

Să pozați?

Păi fii atent. În perioada aia eu mergeam în concerte și cu Loredana Groza. Tehnic vorbind, făceam tot ce trebuia să fac, și chiar în plus. Dar ea era nemulțumită de cum arăt vestimentar. Vroia să arăt ca rapperii ăia din filme. Mă trezeam din când în când cu câte un cadou de la ea sau de la impresarul ei, o geacă din aia super largă sau câte un lanț din ăla imens ca al lui 50Cent – că ar fi bine să le port, că dă bine. Îți dai seama că nu le purtam. Fie i le dădeam înapoi, fie le puneam deoparte și uitam de ele. Ca să reușim ca TScience, probabil trebuia să facem chestia asta – să fim pe imagine, să pozăm, să fim cool. Să nu fie ceva doar despre tehnică. Dar eram super puriști pe vremea aia, nu voiam să auzim de așa ceva. Astăzi, dacă mi-ai spune același lucru și am fi în punctul de a face TScience, poate aș fi mai deschis să încercăm ceva, poate ne și place și ar ieși și ceva marfă. Dar în momentul ăla, la 23-24 de ani, nu exista așa ceva. Era alb sau negru.

Mi-au plăcut tot timpul mai multe genuri muzicale; sau dacă nu îmi plăceau ca expresie, îmi doream să știu despre ele. (…) Am vrut să experimentez tot timpul.

Ea parcă mergea cu lăutari prin 2006-2007, nu?

Da, cu lăutarii mergea. Ca bani era super bine. Aveam și trei concerte pe seară – Ploiești, Târgoviște, București. Începeam la 5 PM și terminam la 3 AM. Nu luam mulți bani (cam 50 de euro parcă), dar adunat, la sfârșitul lunii, făceam mai mult decât făcea cineva la corporație.

Mi-au plăcut tot timpul mai multe genuri muzicale; sau dacă nu îmi plăceau ca expresie, îmi doream să știu despre ele. Am mers în tot felul de formule – cu trupe de cover-uri, cam orice proiect mi se ivea în cale. Am vrut să experimentez tot timpul. Am învățat multe de la lăutari. Oamenii erau super dox de muzică. Când mergeam cu duba ascultam jazz experimental. Nu am ascultat manele în toată perioada cât am mers cu ei, maxim lăutărească din aia veche. Doi ani cât am fost cu Loredana nu am auzit o manea.

În timp ce mergeam cu Loredana, mergeam și cu Bitza, după aia am mers și cu Cedryk, cu Raku, cu Grasu, cu Guess Who. Am mers cam cu toată lumea și de la toți am învățat câte ceva. Și în tot timpul ăsta am avut și job.

Cum era publicul de concert pe atunci?

Oamenii erau avizi de muzică, de cultură, voiau să asculte. Era puțină informație și era valoroasă. Dacă găseai un CD cu Jedi Mind Tricks nu știai cum să faci să îl tragi și tu. Atunci nișa era bine definită. Oamenii făceau un efort să ajungă la concerte pentru că nu știau când mai vine artistul ăla, și era o ocazie foarte mare să îl vezi.

Din punct de vedere al muzicii comerciale era la fel ca acum, doar că la un nivel mult mai mic. Se dădeau bani să împingi piese la radio, dacă erai femeie trebuia să arăți bine, dacă erai băiat trebuia să ai combinații. Dar partea de nișă era mult mai susținută. Acum, la concertele de rap sunt 30 de oameni. Pe vremuri, Cedryk făcea două concerte la Silver Church în aceeași seară, pentru că nu aveau loc înăuntru. Ziceai că e teatru, făcea două reprezentații.

Crezi că s-a pierdut standardul de DJ?

Da, demult.

Și mai e recuperabil?

Înainte, DJ-ul era ăla la care te duceai să asculți muzică nouă și să te pună în cap. Muzică pe care nu ai auzit-o, pe care tu nu o știi. Asta era standardul de DJ. Tot timpul, DJ-ul ar trebui să îți aducă chestii noi, fie că e tehnic, fie că are o selecție. Muzica e ca un parfum. Dacă ai avut o prietenă care ți-a plăcut mult și mirosea într-un fel, toată viața când o să miroși parfumul ăla o să-ți aduci aminte de ea. Așa e și muzica, o melodie te poate aduce în starea în care erai când ai ascultat-o prima dată și peste 10 ani. Asta trebuie sa facă DJ-ul, să se joace cu mințile și emoțiile oamenilor. Acum nu mai e așa. Sunt niște standarde din astea mediocre.

Odată cu dezvoltarea tehnologiei a crescut și zona de DJ. Cum vezi evoluția asta?

Dezvoltarea culturii de DJ e strâns legată de partea tehnică. Până să apară CDJ-urile și să fie un pic mai permisibile, era doar vinilul și nu erau mulți care își permiteau, și dacă își permiteau, mixatul pe ele e al dracului de greu.

Când au apărut CD playerele a fost o perioadă de tatonare în care trebuia să cauți muzică, să faci CD-uri, te chinuiai un pic, dar parcă tot era mai ușor. Și atunci au început să apară mai mulți DJ. După aia au apărut time code-urile, mult mai ușor de manipulat muzica și de făcut colecții. Următorul pas au fost controllerele – și mai ușor de mixat pe ele. Dacă te uiți la evoluția tehnologiei o să vezi că și numărul de DJi a crescut direct proporțional cu ea. Cu cât e mai ușor să faci un lucru, cu atât apar mai mulți oameni care vor sa îl facă.

Trecerea de la DJ la tehnic a fost naturală?

M-a pasionat mereu partea tehnică. Când activam cu Turntable Science și ne întâlneam la Undoo acasă să repetăm, eu mă ocupam tot timpul să instalez echipamentele tuturor. Era plăcerea mea să fac asta. Și în multe joburi pe care le-am mai avut apoi mi-am folosit skill-ul ăsta. Așa că pentru mine, partea pe care o fac acum – de tehnic – e o evoluție firească și naturală.

Am devenit specializat pe partea tehnică și de rental la DjSuperStore. M-am angajat ca vânzător în magazin și ușor-ușor am început să merg și pe la evenimente. La început mă luau pentru partea de digital/software. Ei se pricepeau să lege cabluri, eu să setez plăci de sunet și softuri precum Traktor sau Serato și să fac update-uri de firmware în timp ce cânta muzica. După vreun an, aveam propria mea scenă la festival și făceam logistica și pentru restul.

În ochii promoterilor, partea de rental a trecut de la reticiență la necesitate. Ce a determinat evoluția asta?

La început partea de rental a funcționat pe cluburi. Un club fie că face propriile evenimentele, fie că le face altcineva, dacă nu are un rezident care are nevoie de un setup anume, nu prea își cumpără echipamente. Preferă să le închirieze pe seara respectivă decât să ia ceva care să strângă praf. Pe lângă asta, echipamentele trebuie întreținute, trebuie om care să aibă grijă de ele. La finalul lunii s-ar putea să îți dai seama că e mai rentabil să le închiriezi dacă ai nevoie de ele doar pe weekend. Și mai e o problemă. Un echipament se poate strica și în timpul show-ului, ai nevoie de back-up-uri; echipamente care 90% din timp stau degeaba și nu produc bani. Când ajungi să ai nevoie de back-up-uri, de cele mai multe ori e vina fie a DJ-ului, fie a oamenilor din jurul lui. Îți imaginezi că cele mai frecvente sunt situațiile în care se varsă băuturi pe ele. Am avut la un festival o situație în care un dj super celebru a desfăcut sticla de apă și a vărsat-o în mixer, pentru că s-a plictisit să mai pună muzică. El se aștepta să se oprească showul dar, din spate, a venit imediat un tehnic cu un alt mixer.

A crescut mult mentalitatea. Atât promoterii cât și cluburile au început să înțeleagă sensul unei astfel de meserii și/sau companii. Au început să prețuiască oamenii; în momentul ăsta sunt situații în care suntem chemați mai mult noi ca tehnici, decât echipamentele. Am lucrat și în afara țării, unde am fost mai mult ca tehnici decât ca serviciu de rental.

La noi partea de rental a apărut de când au cerut DJ-ii așa ceva. La început, la multe evenimente am fost din proprie inițiativă, fără să fim plătiți, ca să meargă totul bine, deși nu se ceruseră decât echipamentele, fără oameni. Nici nu exista ideea de a bugeta un om atunci când închiriai echipamentele; el era livratorul inclus oarecum în costul echipamentelor. Ulterior,  când a devenit o necesitate să ai tehnicul separat pe tot parcursul evenimentului, am început și noi să bugetăm. Dacă te uiți pe riderele DJilor de afară scrie a sober technician. Și, pentru că scrie acolo, promoterul a început să ceară așa ceva. Dacă i-am fi zis noi că e nevoie de un tehnician care să stea acolo și care, evident, trebuie bugetat separat, nu ar fi acceptat. Așa, dacă e pe rider, trebuie respectat.

Promoterii au crescut foarte mult pe zona asta de rental de echipamente de DJ. Au înțeles că sunt mai eficienți dacă externalizează o gramadă de procese. Dacă la început era un ping pong între noi, promoteri și DJi sau managementul DJilor pe discuții legate de ridere, acum se face direct forward către echipa tehnică de unde preluăm noi.

Ca parte a culturii de DJ de la noi crezi că ai putea face mai multe lucruri? 

Asta se întâmplă deja. Uite, de exemplu, noi tot timpul facem o serie de proiecte adiacente care să ajute toată scena. Atât pe partea de rental, cât și pe partea de magazin, ca să funcționezi trebuie să ai DJi și producători. Pentru magazin, dacă ai aceeași DJi, înseamnă că piața e deja saturată, pentru că și-au cumpărat tot ce au nevoie. La rental e la fel. Dacă e același număr de DJi, închiriezi același număr de echipamente. Și atunci, ca să cresc, ce trebuie să fac? Să creez DJi noi. Cum îi creez? Cursuri, workshopuri, conferințe, marketing. Pentru asta am creat training camp-uri și – odată cu ele – s-a materializat o companie nouă care se numește Pitch Control – o companie educațională care, pe lângă camp-uri și workshop-uri, va face un hub de muzică în care se vor întâmpla toate chestiile astea, ca să existe o continuitate.

Pe lângă ce am spus deja, facem și tot felul de activări în cadrul festivalurilor pentru a-i atrage pe oameni mai aproape de cultura de DJ. Ei nu văd ce face DJ-ul acolo sus pe piedestal sau ce echipamente are. Dar după ce îi arăți ce fac toate butoanele acolo și începe să înțeleagă, poate va aprecia și muzica mai mult și poate o să vrea să se facă și el DJ și, poate va crește și calitatea ascultătorului. La început, când vede că ridică DJ-ul mâinile în aer și face inimioare și bezele i se pare cool, dar după ce tu îi explici că dacă ăla care a ridicat mâinile în aer nu mai are cum să mixeze, atunci el începe să înțeleagă mai bine și să i se dezvolte un spirit critic.

Published January 21, 2020. Words by Codin Orășeanu.