Am stat de vorbă cu Eugen Rădescu despre Bienala Internațională de Artă Contemporană București

Cu ocazia Bucharest Biennale 8, eveniment care se derulează anul acesta cu o serie de evenimente care durează până pe 8 iulie, am deschis o mini discuție despre cultură, challenge-uri și consum cultural cu unul dintre fondatorii și organizatorii acestui eveniment, ajuns anul acesta la cea de-a opta ediție. Citește mai jos un interviu în care răspunsurile lui Eugen Rădescu sunt limpede de citit și în care explică rolul Bienalei în scena artistică de la noi.

Care e rolul BB8 în scena artistică a Bucureștiului, ce aduce nou?

Bienala Internațională de Artă Contemporană București este singurul eveniment de acest gen din București și din România, construit pe aceeași infrastructură de organizare ca marile bienale din lume (Instanbul, Sao Paulo sau Berlin). Promovează cunoașterea și propagarea culturii – în special în domeniul artelor – prin intermediul cooperării și al schimburilor culturale în interiorul Europei și dincolo de granițele sale, elaborând concomitent strategii ce stimulează înțelegerea reciprocă și oferă posibilități comprehensive din perspective diverse.

Printre scopurile noastre se numără studierea legăturii dintre practicile creatoare și dezvoltarea socială și a relațiilor existente între contextul local, cel european și cel global. Programele noastre educaționale promovează schimburile artistice și de idei prin expunerea unor lucrări și tendințe artistice contemporane la nivel local și global, contopind astfel o viziune de tip internațional asupra artei și a schimburilor culturale, cu intenția declarată de implicare în viața comunității și de îmbogățire a resurselor culturale din București.

Bienala este acum ajunsă la cea de-a 8-a ediție (17 mai -8 iulie 2018) și este curatoriată de Beral Madra, Turcia și Răzvan Ion, România sub conceptul “Edit your future”. Poate fi vizitată de miercuri până duminică (12-18) în spațiile alese pentru această ediție: Centrul de Artă Mora (centruldeartamora.ro), Galeria Mobius (obius-gallery.com), Atelier 030202 (atelier030202.ro) și râul Dâmbovița (podul din fața Hanului lui Manuc).

Cum se simțea la început și cum se simte acum acest proiect, cum s-a schimbat BB în decursul celor 8 ediții? E mai ușor, e mai greu? Care sunt cele mai importante lecții?

Prima ediție a BB a fost în anul 2005, și am încercat să creem un parteneriat trainic intre București – care este mai mult decât un oraș, căci reprezintă un simbol al modului în care politicul se reflectă în toate aspectele vieții – și Europa Occidentală, făcând totodată conexiunea cu o problemă universală, care nu ia în considerație contextul istoric sau geografic – problema rezistenței în viața de zi cu zi, a traiului și mărunțișurilor cotidiene ca mod de viață în general. BB este o structură ce are capacitatea de a transforma Orașul însuși într-un atelier permanent și într-un câmp de acțiune. La fiecare ediție am folosit alte spații, care nu erau convenționale sau nu proveneau din zona de artă, încercând să aducem laolaltă publicul acelor spații cu publicul BB, și invers. BB intenționează să încurajeze creativitatea artiștilor, accesul publicului la cultură, propagarea artei și a culturii, dialogul intercultural, precum și cunoașterea istoriei și a moștenirii culturale a popoarelor din Europa și din afara Europei.

Scopul BB este de a stimula nașterea unui areal cultural comun prin asocierea persoanelor, fără a altera pluralitatea și diversitatea națională și regională a acestora.

Care e profilul consumatorului de artă și ce îi place bucureșteanului să vadă?

Publicul de artă contemporană este în continuă creștere, ceea ce este fantastic, însă tot este prea puțin comparativ cu evenimentele de artă contemporană din străinătate. Dar menirea BB este tocmai asta, de a aduce laolaltă oameni care provin din zona artei contemporane și publicul interesat de ea. Nu avem foarte multe instituții din nefericire, unde publicul se poate construi sau identifica, nu avem prea multe muzee, galerii sau spații independente unde publicul poate să fie participant activ sau să poate accesa ușor arta contemporană – și asta este partea nefericită a realității. Într-o targetare făcută acum ceva vreme a reieșit că intelectualul monden este publicul BB – dar evident, fiecare spațiu existent are tipul lui de public. Unul este cel de la MNAR, altul la MNAC sau galeriile comerciale și altul este la Noaptea Muzeelor sau alte evenimente de genul ăsta. Uneori, tot acest public se întrepătrunde, dar nu substanțial.

Vorbește-ne despre dimensiunea internațională a Biennalei.

De la bun început am gândit BB ca un eveniment cu deschidere internațioanală, astfel am și ajuns mult mai cunoscuți în lume decât în România. Logic. Bienala a creat un parteneriat între București – care este mai mult decât un oraș, căci reprezintă un simbol al modului în care politicul se reflectă în toate aspectele vieții – și Europa Occidentală, făcând totodată conexiunea cu o problemă universală, care nu ia în considerație contextul istoric sau geografic – problema rezistenței în viața de zi cu zi, a traiului și mărunțișurilor cotidiene ca mod de viață în general. BB este o structură ce are capacitatea de a transforma orasul însuși într-un atelier permanent și într-un câmp de acțiune.

În esența sa, cultura europeană este rezultatul schimburilor – uneori pașnice, alteori violente – care au avut loc între societățile învecinate și între diversele grupuri sociale existente în cadrul unui stat anume. Astfel de forme orizontale și verticale de schimb

cultural s-au manifestat în diverse moduri: prin imitație, asimilare, disimulare, apropriere (sau luare în posesie), prin acord reciproc sau prin dominație hegemonică. Suntem parte a UE și toate acestea există și aici, conștient sau nu.

Zi-ne trei highlighturi de la BB8.

Toate locațiile sunt highlights, pentru ca BB8 este profund structurată conceptual și lucrările expuse sunt foarte concentrate la nivel de idee. Ca un hint: lucrarea lui Bogdan Rața din râul Dâmbovița este spectaculoasă.

Cum își găsește muzica rol în viața ta?

Am o serie de petreceri pe care le organizez, Dirty Disco, în Control, Apollo 111 sau Manasia. Nu sunt DJ, nu mă preocupă în mod necesar chestia asta, însă ascult muzică și ascult cam din toate genurile. Stau cam prost la capitolul muzica de după anii 2005-2006, mi se pare că nu s-a mai întâmplat nimic spectaculos în compoziție.

În ce măsură se intersectează bula de oameni de la Bienală cu cea care vine la petrecerile tale?

Asta cu bula este o butadă pe care o folosesc politicienii să ne separe, eventual să ne încaiere. Singura bulă e a lor, a politicienilor, una a corupției și a lașității morale. Publicul BB și publicul Dirty Disco nu e diferit, sunt aceeași oameni deschiși, limpezi, interesați de lectură, de artă și muzică.

La ce festivaluri te duci vara asta?

Din nefericire, nu mă pot adapta cu ideea de festival. Nu cred că am fost vreodată la vreun festival.

Citește și: Patru motive pentru care nu trebuie să ratezi rezidența artistică The Attic InContext

Published June 12, 2018.