Interviu – istoria clubului Zebra din Bacău

În istoria clubbing-ului contemporan din România numeri pe degetele de la o mână cluburile care au reușit să se mențină deschise peste pragul de 20 de ani. Aceste cluburi au influențat esențial scena culturii undeground din România, așa cum o experimentăm acum.

Dacă în București vorbim de Studio Martin și petrecerile legendare cu Ricardo Villalobos, Marco Carola, Marcell Dettman sau vreun reprezentant cu greutate al școlii din Detroit, undeva mai la est, un club a rezistat la fel de mult. Iar pe lângă această longevitate, clubul a fost un element esențial în felul în care s-a dezvoltat curentul Rominimal. Vorbim despre clubul Zebra din Bacău, deschis în 1996 la subsolul Casei de Cultură din centrul orașului.

În zilele de glorie, Zebra găzduia aproape 600 de persoane, o capacitate uneori extinsă la aproape 2000, atunci când ocupa și foaierul clădirii la petrecerile organizate pe două scene.

Am stat de vorbă cu Dragoș Hriscu, deținătorul clubului, despre începuturi, despre cariera lui Raresh în pupitrul Zebra, dar și despre cum se vede scena electronică din perspectiva unui om cu o experiență uriașă.

Îți mai aduci aminte contextul social – muzical din Bacău, în momentul în care a apărut Zebra, în 1996?

Nu poți vorbi de Zebra fără să amintești de clubul Target Underground, club apărut cam în aceeași perioadă cu Studio Martin. Practic este clubul unde trupe ca Paraziții, BUG Mafia sau Șuie Paparude au avut primele concerte în afara Bucureștiului. Este clubul unde s-a inventat Grasu XXL. Practic Target Underground Club a cultivat ideea de clubbing în Bacău, din 1993 până în 1997. Cum scena muzicală din Bacău a crescut rapid în acești ani, am hotărât să schimbăm numele în Zebra. Gusturile muzicale începuseră să se mai rafineze, serile de weekend erau cumva tematice: dacă vineri era BUG Mafia, atunci sâmbătă aveam Șuie Paparude sau Vița de Vie. Zebra, așa cum a început el, era o comunitate, indiferent de gusturile muzicale.

Care era profilul muzical al unui weekend la Zebra în primii ani?

Clubul a funcționat mult timp pe o concurență la distanță între curentele muzicale. Îmi aduc aminte că Grasu și Maximilian erau cu seara lor hip hop într-o competiție amicală cu Barac și Dubtil, fie că una avea loc joi iar cealaltă vineri, în funcție de cât de important era invitatul principal al uneia dintre petreceri. Indiscutabil, nopțile de sâmbătă îi erau rezervate lui Raresh. La Zebra se formase o comunitate ce venea la club indiferent de genul muzical, care se întindea de la jazz și până la punk-rock, de la muzică electronică până la new age. Cumva, notorietatea artiștilor care au început la Zebra a făcut ca lumea să catalogheze clubul ca fiind unul de muzică electronică.

În acest context, putem spune că DJii care puneau la Zebra au primit și un pic de influență din serile de hip hop organizate în club?

Grasu XXL era un obișnuit al petrecerilor cu Raresh în pupitru, dar și invers… Ei au rămas prieteni și, cel puțin din punctul meu de vedere, o colaborare muzicală între cei doi ar fi ceva senzațional.

Care a fost momentul care a transformat clubul într-unul cu profil electronic?

Zebra nu a fost la început un club dedicat exclusiv muzicii electronice. Erau weekend-uri în care lumea se organiza să-l aducă în Bacău pe DJ Ball din Iași, unde era rezident. Totul până când Ball s-a mutat în București și așa am ajuns să-l cunoaștem pe Raresh, care pe vremea aceea activa la un alt club din Bacău.

Povestește-ne puțin despre soundsystem-ul folosit în Zebra.

În acele vremuri, un pupitru cu două MK2-uri (pick up-uri Technics SL1200MK2), un mixer Pioneer și două playere costau cât un apartament în Bacău. Am început cu niște boxe rusești, dar pe măsură ce publicul s-a mărit, au început să crească și pretențiile pe partea de sound system, așa că am trecut prin Dynacord, Outline și alte nebunii. În ultimii ani însă am lucrat cu o echipă din Bacău, care face niște sisteme de sunet customizate, care se aud incredibil de bine și pe care le-am folosit cu succes pentru evenimentele mai mici organizate de noi.

Deși un dance floor cu o capacitate nu foarte mare, acesta a găzduit în anii de glorie de la începutul anilor 2000 mai multe nume mari de pe scena internațională.

În momentul în care aduceai un artist mare, îți trebuiau sponsori serioși… ca să glumim puțin, contribuia aproape tot orașul. Așa cum a fost în anul în care l-am invitat pe James Zabiela, în acel moment unul dintre cei mai iubiți DJs. După redeschidere lucrurile s-au mai schimbat; i-am avut pe Marco Carola, Nastia, Quivver, Pascal Feos, Fumyia Tanaka. Am lucrat o vreme și în parteneriat cu clubul Session din București, organizând un mini turneu de weekend pentru DJii din afară: vineri la Zebra, sâmbătă la Session, sau invers… Încă o dată spun, efortul financiar era mult mai mare pentru noi, un club din Bacău, față de cluburile din București sau Cluj: sponsorizări mai mici, nu-ți puteai permite un bilet de intrare mai scump, mai mulți factori pentru care preferam lineup-urile locale. Party-urile cu line-up străin ni le asumam de la început ca pierderi.

Câteva petreceri care pot fi lejer numite ca legendare.

Oamenii care acum au peste 35 de ani încă își amintesc cu plăcere perioada Zebra, când așteptau cu sufletul la gură ziua de vineri ca să iasă în club. Greu de etichetat câteva petreceri ca legendare pentru că toate au avut un farmec aparte: de la petrecerea de deschidere și până la ultimul party din 2016, cu Raresh și Zotist.

Era un vibe anume al petrecerilor Zebra, vibe care se păstra indiferent dacă le făceam în club, la pădure sau în cort. Din păcate, chiar dacă am mai organiza petreceri cu același line-up, atmosfera din anii Zebra nu mai poate fi reprodusă. Era vorba în primul rând de crowd și de energia pe care o transfera artistului care mixa; se crea o chimie fantastică – ăsta e factorul care făcea orice petrecere Zebra să fie memorabilă.

Clubul a fost închis mai multe perioade.

Clubul a funcționat non-stop de la început până la închidere, cu mici pauze pentru renovări. Clubul s-a închis după tragedia Colectiv, mai exact întreaga clădire ce găzduiește Casa De Cultură, totul intrând în conservare pe termen nelimitat.

Probabil cel mai cunoscut artist care și-a început cariera ca DJ la Zebra este Raresh. Cum l-ai cunoscut și cum a ajuns rezident  în club?

Raresh avea doar 15 ani atunci când l-am cunoscut, era DJ la petreceri pentru copii. Cum rămăsesem fără DJ pentru serile cu muzică electronică, am fost într-o seară să-l ascultăm. Un prieten bun, Cătălin Andonaș, mi-a spus că există cineva care știe să mixeze pe pick up-uri. Noi primiserăm la Zebra o pereche de pickup-uri de la un prieten din Anglia, pickup-uri care stăteau degeaba, nefiind nimeni priceput să lucreze cu ele. Nu prea îmi venea mie să cred că poate exista cineva în Bacău, mai ales în acea perioadă, dar prietenul meu m-a convins să mergem să-l ascultăm: „Băi, crede-mă, copilul ăsta când mixează este un vrăjitor”. Am nimerit chiar într-un moment în care Raresh avusese o mică discuție mai aprinsă pe diferențe muzicale cu proprietarul clubului. Atunci i-am propus să vină să mixeze la Zebra.

Privind evoluția lui din exterior, cât se poate de obiectiv, ce crezi că l-a propulsat în a deveni unul dintre exponenții acestui curent muzical specific underground-ului românesc?

Raresh reușește să empatizeze într-un mod cu totul fantastic cu lumea. Indiferent de public sau de locație, el face crowd-ul să danseze. Este un lucru pe care nu l-am văzut la niciun DJ până acum. Mi-ar fi plăcut să deslușesc acest secret și să-l reproduc și cu alți artiști.

Exista conceptul de DJ rezident la Zebra? Dă-ne câteva nume de rezidenți de-a lungul anilor.

Raresh a fost mai mulți ani la rând rezident în Zebra. Apoi s-au perindat pe rând ca rezidenți Vincentiulian, Vid, Barac, Dubtil…. e greu să numesc doar câțiva, pentru că au fost mulți DJi rezidenți în Zebra. A fost o concurență foarte benefică pentru scena electronică. Vorbesc cel puțin la ce se întâmpla la noi în club, unde au mixat foarte mulți DJi tineri, dintre care s-au ales aceste „vârfuri”, dacă pot spune așa.

Raresh, Barac, Dubtil, Vid sunt doar câteva nume care și-au făcut ucenicia în ale DJing-ului la pupitrul Zebra. A rămas Bacăul aceeași pepinieră de artiști cu un sound unic și special și în acești ani, comparativ cu anii trecuți?

Cu câțiva artiști cum sunt Raresh, Barac, Dubtil sau Vid, s-a produs o chimie între ei și Zebra. Prin ei Zebra a crescut în toți acești ani. S-au bucurat de liberatatea de a experimenta din punct de vedere muzical. Și tot timpul a fost un schimb permanent de idei între mine și artiști. Asta a fost norocul nostru, să ne găsim unii pe alții. Acești artiști au pus semințele scenei electronice în zona Bacăului și Iași, care acum au crescut și culegem roadele: Rares Romanov & Asenn cu proiectul Rommen, Iuly B, care va avea în curând release la Metereze, M-Phunk, Haokah.

Au existat ani în care Raresh, atunci când venea în Bacău, ținea o petrecere cu ușile închise unde se strângeau mai mulți producători și DJi tineri. Practic Raresh le transmitea o doză de încredere și de optimism. Peste tot în țară au apărut diferite grupuri de producători influențați de curentul creat de [a:rpia:r], însă Bacăul parcă rămâne în frunte cu mai multe oportunități. Pe contul oficial de bandcamp Zebra Rec puteți asculta noul val de producători.

Scena electronică underground din România s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Crezi că Zebra s-ar potrivi în cadrul actual?

Din păcate, orașul Bacău e în cădere liberă din punct de vedere economic. Gândește-te că în ’91, Bacăul avea peste 200 de mii de locuitori. Acum are un pic peste 100 de mii. Asta spune multe. Populația este îmbătrânită, poate singurele momente în care mai poți face o petrecere sunt Crăciunul și Paștele, când lumea se întoarce acasă.

În orice situație, este greu să redeschidem clubul după cinci ani. Generațiile de clubberi s-au schimbat, mulți copii nici nu știu ce este clubul Zebra, iar un eventual fail ar strica imaginea brand-ului, care s-a clădit în 20 de ani.

O serie de live streamings, mai multe petreceri sub numele Zebra Night Show și o agenție de bookings nou nouță. Cam asta se întâmpla înainte de pandemie. S-au schimbat planurile, bănuiesc. Deja labelul Zebra Rec numără câteva zeci de release-uri digitale. Care este ideea din spatele label-ului?

Brand-ul Zebra a colaborat în ultimii ani cu Maraton. În urma unor introspecții și conjuncturi, am decis să-l relansăm, în aceleași condiții ca și până acum: fără obligații contractuale, oferindu-le artiștilor tot suportul nostru, necondiționat.

Avem conceptul Fruits & Beats, o serie de livestreamings dedicată artiștilor noi, deocamdată fără monetizare. Zebra va funcționa ca label și agenție de booking, atunci când se vor relaxa restricțiile de organizare de evenimente.

Cu siguranta vom lansa și câteva release-uri pe placă, dar toate la timpul lor, pentru că nu vrem să facem rabat de la calitatea actului artistic. Pe Bandcamp avem deja un cont de label, tocmai pentru ca artiștii să fie remunerați direct. Sebastian Eric este unul dintre pariurile noastre pentru următoare perioadă, cu multe producții excelente.

Până atunci, cel mai important proiect la care se lucrează acum este prima apariție pe suport fizic, o compilație pe 3 CD-uri, cu aproximativ 25 de artiști. Proiectul e intitulat TELURIAN, cu o poveste deosebită și într-o prezentare grafică pretențioasă și fără precedent, produs de Zebra Records și realizat în colaborare cu Rebel Music – care a pornit tot din Bacău.

Practic e modul în care am decis să ne prezentam publicului ca label, așa cum se cuvine, și să ne prezentăm oficial artiștii. În plus, avem o serie de invitați cu care suntem într-o relație excelentă de mulți ani și care ne onorează cu prezența pe compilație. Proiectul urmează să apară pe piață foarte curând.

*Mai jos, câteva postere din anii de glorie ai clubului Zebra.

Published November 23, 2020.