Interviu. Ce este Celula de artă?

Celula, o galerie de artă neconvențională, a fost inițiată în 2017 de membrii hub-ului cultural Casa Carol 53).

A pornit din dorința de a promova mesajul artistic direct și de a crea în acest fel o punte între obiectul de artă și privitor. Un proiect independent, Celula de artă aduce în fața publicului lucrări de artă din numeroase arii tematice, incluzând fotografie, pictură, performance sau colaj.

Pentru că Celula este propriu-zis o vitrină situată pe Bulevardul Carol, chiar lângă intrarea în curtea Casei Carol, este prezentată deopotrivă ca o alternativă a spațiului clasic de expunere, care de această dată se adresează oricărui trecător, lucrarea de artă fiind accesibilă non-stop.

Inițiatorii prezintă galeria prin următorul manifest:

Celula nu este o galerie de artă.
Celula nu este o vitrină.
Celula nu este un concept.
Celula e un paradox.
E locul în care contrariile nu doar coincid, ci își sunt necesare.
Un spațiu mic, un loc de joacă necuprins.
O limitare fizică, o evadare din tipare.
Un showroom expozițional, un ditamai tabloul în care arta, creatorul și privitorul devin personaje în tușe egale.
Probabil că vei fi un pic înghesuit.
Probabil că vei fi un pic vexat.
Probabil ne vei auzi folosind cuvantul cu “P”. Probabil.
Probabil ne vei spune de la obraz că suntem cam obraznici.
Ne-am bucura. Marile experiențe se trăiesc în zona de discomfort.
Noi nu ne propunem.
Noi nu vă promitem.
Noi nu vrem spoilere.
Noi ne jucăm. Intens, meticulos, cu o pasiune soră cu evlavia.
Noi suntem începutul nemijlocit și fără de sfârșit.

Așa cum a fost în cazul Carol 53, Celula dovedește că putem aborda din multe perspective spațiile degradate și le putem oferi noi scopuri socio-culturale.

De aceea, am vorbit cu echipa Celula de artă despre proiectul lor, programul expozițional și vernisajele Celula.

Celula te poate trimite cu gândul la o încăpere limitativă, fie ea zonă de încarcerare sau de rugăciune, precum și la unitatea care stă la baza vieții însăși.

Prin ce se deosebește Celula de alte spații expoziționale experimentale?

Înainte să amenajăm spațiul care acum este galeria de artă Celula, acesta servise, istoric vorbind, drept magazin de pește. Ulterior, au existat inițiative culturale din partea Carol 53 în acest spațiu, însă acele demersuri nu se cristalizaseră încă într-un proiect constant și de durată. Ne-am gândit că l-am putea valorifica, astfel încât să capete o identitate bine definită, să devină relevant.

Suprafața este foarte restrânsă, dar ne-a atras această limitare fizică, pentru că o făcea să se distingă de alte spații expoziționale, în primul rând pentru că deschidea o cale către joc, experiment și dialog nemediat cu publicul. Apoi, a trebuit să îi găsim un nume care să meargă în tandem cu spațiul de desfășurare, să îl completeze și să îl îmbogățească semantic.

Celula te poate trimite cu gândul la o încăpere limitativă, fie ea zonă de încarcerare sau de rugăciune, precum și la unitatea care stă la baza vieții însăși. Deci putem spune că, paradoxal, constrângerile fizice ale Celulei au dat curs unei libertăți de interpretare și de exprimare care se opune ideilor preconcepute despre ce ar trebui să fie și să expună o galerie de artă. Pentru că nu se supune filosofiei white cube, dispar caracterul cumva pedant, precum și criteriile de selecție oarecum rigide și elitiste ale expozanților, specifice galeriilor de artă convenționale.

Începând cu anul 2017, Celula a găzduit expoziții și performance-uri îndrăznețe, multe dintre ele gândite anume pentru a se preta spațiului său. Expozanții au fost atât artiști consacrați, cât și studenți la început de drum.

Totul se desfășoară sub ochii publicului larg, sărindu-se astfel peste etapele obișnuite ale accesului la artă. Oamenii nu mai trebuie să delibereze dacă să meargă sau nu la o expoziție, să-și calculeze timpul pe care i l-ar putea aloca, să ia o decizie, să-și structureze un program în funcție de aceasta, să se deplaseze pentru a o pune în act. Pur și simplu se întâmplă să aibă drum în zonă și văd. Cât se poate de spontan și nefiltrat. Nu se mai pune problema unei alegeri și planificări. Contactul este iminent.

Și, ca să încheiem într-o notă mai filosofică, dispare problematica liberului arbitru. Dacă asta e limitare sau eliberare, rămâne la latitudinea privitorului.

Cum influențează istoricul cultural al Carol 53 strategiile de promovare ale proiectelor Celula?

Carol 53 își merită, de aproape un deceniu, renumele de nucleu și hub cultural. Derulează proiecte artistice cât se poate de experimentale și adună în jurul său o comunitate energică de artiști și iubitori de artă. E mediul cel mai prielnic, cel mai vizibil și central în care ne-am putea manifesta, mai ales pentru că ne sprijină activ în demersurile noastre – atât prin ideile sau artiștii propuși, cât și prin promovarea neobosită a evenimentelor găzduite de Celula.

Cine sunt oamenii din spatele programului expozițional? Care este background-ul vostru artistic?

Daniel Loagăr este co-fondator și artist în cadrul atelierului Wood Be Nice și co-fondator, artist și organizator al proiectului NeoNlitic, în Celula fiind responsabil cu partea de logistică și curatoriat. Cora Manole, curatorul Celula, este scriitor, redactor de recenzii de film și teatru, respectiv co-autor al piesei Diamante și Narcotice, iar Andreea Toma se ocupă de curatoriat și logistică în Celula, în restul timpului îndeletnicindu-se cu pictura, murale și instalații sub numele brandului ATOMA. Bogdan Bărăctaru este artist foto-video și co-autor al documentarului de scurtmetraj Artist/Antreprenor.

Spuneți-mi despre programul expozițional. Care e frecvența expozițiilor și cum sunt selectați artiștii?

Expozițiile se succedă la un interval de două-trei săptămâni. Excepție fac perioadele de sărbătoare și vacanță.

Poate aplica oricine?

În general, ne preocupă artiștii emergenți, care nu au prea avut ocazia să expună. Dar suntem cât se poate de interesați și de artiștii consacrați, care se simt provocați de spațiul Celulei. Nu discriminăm. Oricine poate aplica cu proiecte – de preferat, anume concepute pentru spațiul galeriei.

Expozanții sunt selectați în funcție de conceptul propus, de gradul de noutate sau prospețime, de calitatea sau forța execuției. De asemenea, invităm artiști din cercul nostru de prieteni și cunoscuți care, din punctul nostru de vedere, au o voce singulară, un „ceva” al lor și numai al lor.

Ce expoziție v-a plăcut cel mai mult până acum?

E greu de spus. Poate Blind Four și 30 x 30 x 30, pentru că lucrările au fost realizate live, în interiorul Celulei, iar demersul creativ a fost gândit astfel încât să facă parte din operă, iar opera să includă actul prin care a luat naștere. Din acest punct de vedere, putem spune că cele două expoziții au fost cel mai în spiritul Celula.

Lucrările din Celula se promovează de la sine, prin sine, fiind expuse stradal.

Dacă vrei să expui în Celula și propui o nebunie, noi îți vom da mână liberă. Îi încurajăm pe artiști să se joace pur și simplu.

Ca spațiu expozițional neconvențional, ați întâmpinat dificultăți cu privire la strategii de promovare sau curatoriat, având în vedere că Celula aduce obiectul de artă în stradă?

Au fost mai degrabă niște dificultăți organizatorice, la început. S-a întâmplat să nu fim cu toții disponibili să ne ocupăm fiecare de partea sa, unele texte de promovare s-au scris pe ultima sută, și nu a mai rămas suficient timp de promovare înainte de vernisaj. S-a ajuns la astfel de situații pentru că fiecare membru al echipei are un job full-time, care îi consumă timp, energie și inspirație – dar, ușor-ușor, ne-am redresat.

Noi nu trăim din Celula; acesta e un proiect de suflet în care credem și investim. Nu avem vechimea, resursele umane, logistice și financiare de care dispun galeriile mari. Lucrările din Celula se promovează de la sine, prin sine, fiind expuse stradal. Pe de altă parte, Celula este un organism în creștere, care își va cimenta progresiv statutul prin desfășurarea unor proiecte noi la care muncim.

Am mai adăuga aici, la capitolul provocări, unele probleme de percepție – mai concret, prejudecăți. Poate cea mai mare a fost faptul de a fi luați în serios de acei oameni care au o părere mai tradiționalistă despre ce înseamnă o galerie de artă și un produs artistic. Faptul că am pus un semn egal între galerie și vitrină, pentru ca publicul larg să poată accesa arta vizuală direct, fără pretenția, afectarea, limbajul de lemn care însoțesc de obicei expozițiile, îi determină pe unii consumatori de artă să nu privească Celula drept o galerie de artă cu statut legitim.

Cum reușiți să aflați impactul expozițiilor asupra trecătorilor?

Nu avem un instrument foarte profesionist pentru a măsura impactul asupra publicului. Ne dăm seama în funcție de reacțiile oamenilor atunci când se opresc în fața galeriei, aceasta fiind calea cea mai directă și imediată. Unii dintre ei intră pentru prima dată în curtea sau în casa Carol 53 în serile de vernisaj, să îi cunoască pe artiști, să viziteze casa și să intre în atmosferă. Ar mai fi vizitele și aprecierile primite constant în social media. Se întâmplă destul de des ca oamenii să posteze fotografii cu expoziții din Celula pe conturile lor. Iar câteodată ne bucurăm când prieteni de-ai noștri ne spun că prieteni de-ai lor pe care nu-i cunoaștem le-au vorbit, încântați, despre galerie.

În ce fel credeți că participă Celula la evoluția artei locale? Care este rolul ei pe scena artistică bucureșteană?

Echipa din spatele Celulei nu le impune expozanților anumite stiluri, canoane și orientări estetice. Dacă vrei să expui în Celula și propui o nebunie, noi îți vom da mână liberă. Îi încurajăm pe artiști să se joace pur și simplu. Le dăm chiar posibilitatea să revină asupra lucrărilor expuse dacă, după data vernisajului, le vin idei noi de a le completa. Pot să expună și ciorne, schițe sau exerciții de stil, câtă vreme acestea pornesc dintr-o inspirație legitimă. Mergem pe principiul că, artistic vorbind, totul este perfectibil și se poate negocia, inclusiv în spațiul și timpul expoziției.

Care sunt aspectele caracteristice Celulei care avantajează dialogul dintre obiectul de artă și privitor? Dar dezavantajele?

Cel mai mare avantaj este, desigur, faptul că programul de vizionare este nelimitat, iar lucrările pot fi privite de oricine trece prin fața galeriei. În trecut, spațiul restrâns a împiedicat expunerea unor proiecte mai ample. Din fericire, începând de anul acesta, galeria se extinde și în interiorul casei Carol 53.

Published April 21, 2020. Words by Carla Francesca Schoppel.