Citește un interviu cu Irina Moroșan, artista care a realizat imaginea seriei de petreceri Lunar

Am povestit despre inspirație, procesul ei de lucru și modul în care transpune sunetele în imagini

Vineri, 29 Septembrie, Amorf live, SIT și Haldous au inaugurat seria de petreceri Lunar. Cu această ocazie, am stat de vorbă cu Irina Moroșan, artista care a creat imaginea evenimentului. Irina este ilustratoare și studentă în anul 5 la Facultatea de Arhitectură “G.M. Cantacuzino” din Iași.

TEB: Bună, Irina, ne bucurăm să povestim cu tine despre noua serie de petreceri Lunar, pentru care te ocupi de vizualuri. Cum ai creat imaginea party-ului cu Amorf live și SIT?

Irina Moroșan: Hei, e o plăcere și pentru mine.

Imaginea a venit ca rezultatul unei comunicări constante între mine și colegul meu Ed. Când mi-a propus colaborarea pentru proiectul Lunar am primit-o cu foarte mare entuziasm; la care s-a adăugat imediat presiunea importanței acestei imagini, pe două niveluri. Era, pe de o parte, imaginea care dădea startul unei serii consistente de imagini pe aceeași identitate vizuală, ca fundația a ceea ce urma să clădim. Și se întâmpla să fie și petrecerea care aduce acei DJ pentru care am fost un fel de bigass-silent-fan-girl de vreun an încoace. So double the pressure.

Cred că Ed avea o idee formată despre direcția în care vrea să meargă. Ne-am împleticit puțin la început. Ceea ce a ajuns public e a patra variantă diferită ca stil la care am lucrat. Dar, înainte să fie finală, am simțit că this is the one; baby’s here to stay. Și așa a fost. Dacă câteodată rezultatul unei imagini este un compromis între designer și client/coleg, aici nu a fost cazul. Am fost împinsă înafara zonei mele de confort, și rezultatul a fost nu doar ce și-au dorit colegii mei, ci și ceea ce nici măcar nu știam eu că-mi doresc.

TEB: Ce te inspiră?

Irina Moroșan: În unele zile tot, și în unele, mai rare din fericire, absolut nimic. Cred că mințile creative în general sunt mari consumatoare de tot, fie ca vine din interior sau din exterior. Poate suna puțin ciudat, dar cele mai mari boosturi ale mele de creativitate coincid cu cele mai negativ încărcate din punct de vedere emoțional perioade pe care le-am trăit. Un profesor de la facultate ne-a spus, acum câțiva ani, că orice schimbare de la o formă de ordine la o alta trece prin haos. În mijlocul haosului, ilustrația a fost mereu firul de care m-am agățat; locul fără loc în care am putut să mă pun cu capul pe genunchi și să-mi adun gândurile.

Din exterior fur idei constant, de 100 de ori pe zi. Mi-e greu câteodată să înțeleg cum oamenilor care trăiesc vremurile astea atât de absurde le este greu să-și găsească inspirația. E peste tot. Trăim într-o pictură de-a lui Dali. Trebuie doar să știi să te uiți. Cred că cel mai frumos loc în care o regăsesc totuși, e în bunătate, în înțelegere, în umanitate. Poate pentru că e din ce în ce mai rară. O face cu atât mai sublim de privit.

TEB: Ești studentă în anul cinci la Facultatea de Arhitectură. Cum crezi că te influențează pregătirea formală atunci când ilustrezi ceva imaterial, cum este muzica?

Irina Moroșan: Am văzut mereu fiecare lucru pe care îl învăț ca pe încă o piesă de puzzle care se adaugă pentru a forma un întreg al unei persoane pe care încă nu o cunosc. Înafară de ceea ce ține de tehnici de reprezentare propriu-zisă (ceea ce eu corelez cu partea de gramatică a unei limbi), să fiu studentă la arhitectură mă ajută în abstractizarea ideilor în nu mai mare măsură decât background-ul meu de chelneriță-barman-ajutor de bucătar- sau decât pasiunea mea-sănătoasă-pentru muzică și mai puțin sănătoasă-pentru-să-i-spunem-cafea. Fiecare m-a făcut, progresiv, să înțeleg ceva mai mult (continuând metafora, să-mi dezvolt vocabularul semantic); și cu fiecare treaptă am reușit să ilustrez mai multe concepte. Muzica mi s-a părut mereu foarte sus pe scara asta; poate și pentru că e foarte personală pentru mine; pentru că e mai subtilă. Și e un subtil care trebuie înțeles, simțit, și transpus mai departe într-un limbaj de cu totul altă natură, dar asemănător în anumite aspecte. They’re not in your face, nu țipă, și poți ușor să treci pe lângă ele fără să le sesizezi. Trebuie să le cauți, să încerci să le înțelegi, și dacă reușești să o faci, well, there’s just no better feeling than that.

TEB: Care este procesul tău de lucru și cum transpui sunetele în imagini? 

Irina Moroșan: Diferă foarte mult de la un proiect la altul. Dacă unele dintre ele îmi apar instant ca imagini concrete în minte, altele pornesc de la o idee clară care e urmată de încercări și căutări a celei mai bune exprimări vizuale a ei.

Muzica și arta vizuală mi s-au părut mereu ramuri ale artei foarte intime, foarte personale. Spun o poveste fără să-ți dea toate cuvintele, și te lasă să umpli spațiile libere cu ceea ce ține de trăirile tale; cred că asta este și partea cea mai frumoasă la ele, că sunt diferite pentru fiecare om în parte. Trecerea de la una la alta e ca un infinit telefon fără fir; aleg involuntar din muzică un înțeles care rezonează cu mine, și îl transmit mai departe, sub altă formă, care va avea ulterior la fel de multe interpretări ca sunetul de la care pornește (care poate a fost preluat și de alți artiști de orice natură și dus mai departe în alte forme, și ele ramificate, și, you get what I’m getting at: e marele copac al creativității).

TEB: Ce pregătești pentru următoarele petreceri Lunar? 

Irina Moroșan: Pentru următoarea petrecere avem deja ceva în cuptor, și va apărea cel mai probabil cât de curând. Pe termen lung avem niște luminițe în zare la care vrem să ajungem; știind entuziasmul echipei din care fac parte, pot să spun cu franchețe că nu veți fi dezamăgiți de ce urmează.

Abia așteptăm următorul party Lunar: Praslea, Cap & Cosmjn, care se întâmplă pe 3 Noiembrie.

Ilustrații de Irina Moroșan

Citește mai mult: Am selectat 5 festivaluri electronice la care merită să ajungi în această toamnă