O mică pagină din istoria soundului jazz contemporan românesc cu 5 artiști de excepție

Cândva la începutul secolului XX, New Orleans, Louisiana, devenise un important nod comercial. Atrăgând o varietate mare de naționalități și etnii, orașul american a absorbit cu poftă tot atâtea influențe muzicale: de la muzică populară spaniolă, muzică de fanfară din Franța și muzică ce anima saloanele de bal din Europa la ragtime și blues, asigurând condițiile optime pentru crearea soundului jazz. Experimentat prima dată de către cântăreții de culoare, jazzul a început ca o sumă de improvizații instrumentale în jurul unei linii melodice, o melodie în general foarte cunoscută. Cu ajutorul lui Louis Armstrong, muzica jazz a ajuns rapid în Chicago și New York. Duke Ellington a deschis apetitul pentru swing în perioada interbelică pentru ca mai apoi soundul original, deși păstrând în continuare caracteristici de improvizație, să înglobeze și alte influențe muzicale, transformându-se în Latin Jazz și Cool Jazz în anii ’50. Anii ’70 și ’80 au dus muzica jazz către zone experimentale, deschizând totodată drumul pentru fuziuni neașteptate: Jazz Rock, Free Jazz sau Acid Jazz. Inevitabil, muzica electronică a găsit modalități prin care să aducă influențe jazz în diferite genuri și subgenuri: de la downtempo și electro-jazz la Nu Jazz.

Un fenomen muzical în toate colțurile lumii, muzica jazz a ajuns și în România în anii ’20. The Hot Chaps, sub comanda saxofonistului Emil Berindei, proaspăt întors de la studiile universitare urmate în Londra, aveau să devină pionierii jazzului românesc. Teddy Cosma a marcat perioada interbelică, din postura de dirijor al Orchestrei Radio, iar anii ’40 înseamnă crearea Conservatorului de Jazz (1941 – 1948). După Al Doilea Război Mondial s-au făcut remarcați muzicieni precum Johnny Răducanu, Ion Baciu Jr. sau Liviu Butoi pentru ca anii ’70 și ’80 să fie colorați de vocea Aurei Urziceanu, dar în același timp și de experiementele sonice create în jurului soundului jazz de compozitorul Richard Oschanitzky, ale cărui creații au devenit celebre în parte și datorită prezenței pe coloana sonoră a filmelor regizate de Sergiu Nicolaescu. În ton cu istoria tulbure a nației, jazz-ul a revenit în forță în anii ’90. Deja cu eticheta “internațional”, festivalurile de jazz au devenit o constantă în peisajul cultural românesc: Gărâna Jazz Festival, Sibiu Jazz Festival (ajuns deja la a 48-a ediție), Jazz In The Park Cluj sau Smida Jazz Festival.

Soundul house & techno cu specific românesc nu putea rămâne indiferent la influențele muzicii jazz. Albumul Într-o Seară Organică, lansat de Petre Inspirescu în 2009 la labelul [a:rpia:r] conține elemente de jazz contemporan.

Și dacă tot am ajuns la inspirațiile contemporane, am încercat să surprindem soundul avangardist al jazzului românesc, selectând 4 artiști români ce au contribuit substanțial prin albumele lor.

Richard Oschanitzky

Cu siguranță unul dintre cei mai influenți artiști jazz ai României, Richard Oschanitzky (n. 1939, d. 1979) a fost studentul lui Mihail Jora la Consevatorul din București. A urmat o carieră prodigioasă, punctată de compoziții originale pentru soundtrackuri de filme, orchestrații și aranjamente muzicale pentru Electrecord, dar și sute de apariții live. Capodopera sa, Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și bigband, înregistrată în 1971, este printre puținele reușite de symphonic jazz fusion din lume.