“Românii au răbdare și pot dansa pentru mult timp” – interviu cu belgianul Kristof De Gols
Un lucru este cert: notorietatea crescândă a underground-ului house & techno românesc a depășit de ceva ani granițele țării. O demonstrează fluxul de străini participanți la festivaluri și un număr în creștere de producători ce aleg să petreacă mai mult timp aici pentru a fi mai aproape de vibe-ul specific scenei. Hype-ul generat în jurul unor festivaluri ca Sunwaves sau Waha ne-a îndemnat să explorăm puțin mai profund și să zugrăvim în câteva cuvinte perspectiva unui străin care a luat parte la câteva ediții ale festivalurilor românești. Am fost plăcut surprinși să vedem că imaginea clubbing-ului românesc a ieșit din stereotipul femeilor frumoase și a distracției ieftine, fiind apreciate atmosfera și groove-ul.
Pe Kristof De Gols l-am cunoscut acum mai bine de 5 ani, la un showcase Desolat în legendarul Studio 80 din Amsterdam. Guti își derula setul său tech house cu obișnuitele influențe sud americane în timp ce Livio & Roby preluaseră controlul într-un Room 2 umplut la refuz. De la o discuție despre greutățile vieții în Amsterdam am ajuns rapid într-o conversație de câteva ore bune despre comorile ascunse în undeground-ul electronic românesc, Kristoph dovedindu-se un fin observator al unei scene privite la acel moment ca cel puțin exotică în Vestul Europei.
Kristof provine din Gent, Belgia, un oraș de dimensiunile Constanței, care a dat clubbing-ului celebrul festival I Love Techno, festival ce strângea la prima ediție din 1995 700 de oameni iar lineup-ul includea pe Richie Hawtin, Jeff Mills și Daft Punk. Primul contact cu muzica electronică l-a avut în copilărie, prin colecția de viniluri de 7” ale bunicii sale. A primit botezul acestei scene electronice cu tradiție undeva la finalul anilor 90, prin party-urile organizate în Gent sub numele Cosmos. Scena secundară era rezervată de regulă pionierilor tech house din Marea Britanie: Mr. C, Eddie Richards sau Layo & Bushwaka iar groove-ul propus de aceștia a fost dragoste la prima audiție pentru Kristof. A fost momentul în care pasiunea pentru muzică a primit o direcție consistentă, concretizată în nu mai puțin de 5.000 de discuri în colecția personală de viniluri și peripluri în cele mai hot puncte ale scenei electronice din Europa, din Londra și Berlin până în Constanța. Următorul pas firesc a fost să înceapă să mixeze, rămânând fidel exclusiv formatului de vinil și alegând să nu se limiteze la un anumit subgen electronic. Rezident Ojoo Music, un brand local de party-uri concentrat pe promovarea artiștilor din undeground, Gols pregătește la finalul primul său release la label-ul cu același nume. Atunci când nu mixează îl poți întâlni în Bruxelles scormonind prin cutiile cu discuri de la Crevette Records, magazinul său preferat.
Cu experiența a numai puțin de 4 ediții Sunwaves și 3 călătorii în lumea Waha Festival, unde a fost invitat să și mixeze, Kristof a fost interlocutorul perfect pentru a zugrăvi perspectiva unui străin asupra fenomenului electronic din România.
Când a fost prima dată când ai ajuns în contact cu un track electronic produs în România?
A fost printr-un disc cumpărat: primul release al lui Petre Inspirescu la [a:rpia:r]. Abia mai târziu, după câteva luni, am observat că EP-ul lui Petre Inspirescu nu era ceva izolat, am început să descopăr alți artiști români, cum ar fi TC Studio. Acesta a fost momentul în care am început să “sap” mai adânc în undeground după muzică electronică produsă în România.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Care a fost primul party cu români în spatele mixerului?
În acea vreme mergeam mult în Germania la festivaluri mari, așa am intrat în contact cu mixurile lui Raresh, Rhadoo și Petre Inspirescu. Mixuri în adevăratul sens al cuvântului pentru că muzica mai veche, cum este deep house-ul anilor ’90 se combina perfect în mixurile lor cu sound-ul nou propus de producătorii români
Care crezi că sunt lucrurile unice care atrag oameni din alte părți ale Europei să vină la festivalurile din România, cum este Sunwaves?
Cred că în primul rând oamenii vin pentru muzică. Lineup-ul excelent este motivul pentru care eu am ales să vin să descopăr felul în care se distrează românii. Eram deja pus la curent de un prieten, organizatorul petrecerilor Forbidden Fruit în Leuven, care m-a și îndemnat să merg la Sunwaves.
Crezi că există loc de mai bine, organizatoric vorbind, la Sunwaves?
Este ca și cum urci un munte: începi urcușul și nu te oprești până nu ajungi în vârf. Din punctul meu de vedere, Sunwaves este în vârf. Comparând prima mea experiență Sunwaves cu cea mai recentă, pot spune că lucrurile s-au îmbunătățit: standuri cu mâncare, mai mult spațiu, fără garduri între festival și malul mării… Este o provocare să păstrezi aceleași condiții ținând cont că din ce în ce mai mulți oameni aleg să vină la Sunwaves în fiecare an.
Povestește-ne o experiență amuzantă pe care ai avut-o în România
Prima dată când am venit de 1 mai la Sunwaves eram pregătiți să stăm o perioadă mai lungă dar se pare că restul stațiunii nu era pregătit pentru noi: niciun restaurant deschis după 1 mai, nici la hotelul la care eram cazați așa că singura opțiune a fost să comandăm o pizza în Constanța și să o așteptăm cuminți timp de 3 ore.
De ce ai renunțat să vii la Sunwaves?
Mai degrabă am luat o pauză. E ca și cum ai merge în același restaurant și comanzi același lucru din meniu: apare nevoia să încerci ceva nou, să descoperi alte festivaluri.
Cum ai simțit vibe-ul Waha Festival în cei 3 ani în care ai participat?
Combinația de muzică și natură este perfectă pentru mine, mai ales că munții din România au o anume încărcătură spirituală. Am prins exact momentul în care Waha s-a transformat dintr-un festival exclusiv Goa în ceva magic.
În comparație cu audiența din alte țări, cum ai descrie crowd-ul din România?
Românii au răbdare și calm, pot dansa pentru mult timp și știu să aștepte ce se va întâmpla în următoarele ore… chiar și modul în care dansează este croit pentru a ține petrecerile foarte foarte lungi. Și da, românii sunt frumoși.
Ai spune că este o anume evoluție în sound-ul muzicii produse în România de-a lungul anilor?
Chiar dacă nu mai urmăresc cu atenția de acum câțiva ani ce se întâmplă în underground-ul românesc, văd că apar din ce în ce mai mulți producători, ceea ce provoacă DJii să exploreze și mai adânc în underground-ul românesc. Acesta nu poate fi decât un lucru bun.
Localul în care ai mâncat cea mai bună cină în București
Lacrimi Și Sfinți: mâncare excelentă și lăutari cântând pentru noi în timp ce se bea palincă între fiecare fel de mâncare. Atunci a fost și prima mea beție cu palincă.
Lucrul cel mai puțin plăcut în România
Experiența cu taximetriștii care încearcă să te păcălească. Le înțeleg situația dar aș prefera să le dau bani din proprie inițiativă în loc să încerce să mă păcălească.
Te-ai muta pentru câțiva ani în România?
Cel mai probabil m-aș retrage în munți și aș fabrica palincă. 🙂
Citește mai mult: Waha Festival: cinci scene și mai mult de 200 de artiști, în mijlocul naturii
Published July 30, 2018.